Ungaria revine în jocul european: Bruxelles-ul are nevoie de Budapesta

Peter Magyar pensionează mitologia lui Orban. Iar întâlnirea dintre Peter Magyar și Ursula von der Leyen nu e doar o știre despre bani europeni și proceduri de deblocare.

E, în fond, o lovitură directă în una dintre cele mai profitabile ficțiuni politice construite de Viktor Orban în ultimii ani:

aceea că Ungaria ar fi un fel de cetate asediată, pe care Bruxelles-ul vrea s-o pedepsească, s-o umilească și s-o țină la marginea Europei.

Discuțiile de acum spun exact contrariul:

în clipa în care la Budapesta apare un lider dispus să repare relația cu Uniunea Europeană, mecanismul european nu răspunde cu vendetă, ci cu disponibilitate politică și tehnică.

Fondurile nu vin din milă, ci pentru că Ungaria contează

Magyar a anunțat după întâlnire că discuțiile au fost „extrem de constructive și de succes” și că fondurile europene vor începe să ajungă curând în Ungaria.

Ursula von der Leyen a confirmat, la rândul ei, că executivul european va sprijini eforturile noului guvern de la Budapesta pentru a aborda problemele de corupție și stat de drept și pentru a realinia țara la valorile comune europene.

Asta spune ceva foarte important: Uniunea nu are interesul să țină Ungaria înfometată financiar, ci s-o readucă funcțional în centrul proiectului european.

Aici se vede minciuna de fond a orbanismului

Orban a încercat ani la rând să vândă electoratului său ideea că Bruxelles-ul este, aproape prin natură, ostil Ungariei. Că fondurile înghețate sunt expresia unui război ideologic împotriva națiunii maghiare.

Numai că fondurile n-au fost blocate pentru că Ungaria ar fi fost ”prea ungară”, ci din cauza problemelor legate de corupție și statul de drept din epoca Orban.

Analiștii externi notează limpede că banii au fost înghețați tocmai pe acest fond și că noua putere promite să facă rapid reformele cerute pentru a-i debloca înainte de termenul critic din august.

Europa are nevoie de Ungaria, nu de un scandal permanent cu ea

Aici e punctul esențial.

Ungaria nu e o piesă decorativă în UE.

E stat membru cu greutate regională, cu poziție strategică, cu rol în ecuațiile de securitate, energie și extindere, iar Uniunea are tot interesul să o aibă din nou cooperantă, predictibilă și ancorată european.

Tocmai de aceea întâlnirea cu Magyar nu are aerul unei capitulări morale a Budapestei, ci al unei normalizări pe care Bruxelles-ul o aștepta de mult.

Nu Europa a împins Ungaria afară; Orban a încercat să facă din conflictul cu Europa o resursă politică internă.

Ce se schimbă de fapt

Se schimbă tonul, prioritățile și realismul. Magyar nu vine să joace teatru suveranist, ci să recupereze bani, relații și funcționalitate.

Mai are și o urgență brutală:

o parte din fondurile, inclusiv circa 11 miliarde de euro din mecanismul post-pandemie, riscă să fie pierdute definitiv dacă acordul nu e închis până la jumătatea lunii august.

Așadar, nu asistăm la o scenă de împăcare sentimentală, ci la un calcul lucid:

Ungaria are nevoie de fonduri, iar UE are nevoie de o Ungarie care nu mai transformă fiecare dosar european într-un șantaj ideologic.

De pus la butonieră

Povestea aceasta e importantă fiindcă desface, bucată cu bucată, una dintre marile intoxicări ale lui Orban.

Nu, Europa nu voia o Ungarie slabă și izolată.

Voia o Ungarie guvernată într-un mod compatibil cu regulile clubului din care face parte.

Iar acum, când la Budapesta a apărut un lider care nu mai trăiește din scandal permanent cu Bruxelles-ul, se vede limpede că ușa nu era închisă.

Orban a ținut, ani la rând, cheia în buzunar și a pretins că ar fi pierdut-o Bruxelles-ul.