Ungaria sfidează Bruxelles-ul: conducta cu Rusia schimbă jocul energetic în regiune. Ce face România?

Ungaria și Serbia, cu sprijinul Rusiei, pun bazele unei alianțe energetice care contrazice politicile Uniunii Europene. O nouă conductă de țiței va lega Serbia de oleoductul Druzhba, consolidând dependența de Moscova. În acest context, România se află între presiunea menținerii cursului european și realitățile geopolitice din regiune.

Conducta care ocolește Bruxelles-ul

Proiectul planificat să devină operațional în 2027 prevede conectarea orașului Novi Sad la oleoductul Druzhba („Conducta Prieteniei”), una dintre cele mai vechi și mai extinse rețele de transport țiței din lume, construită în perioada sovietică pentru a lega Rusia de statele satelite din Europa Centrală și de Est. Noua conexiune va permite Serbiei să-și acopere integral necesarul de țiței prin importuri directe din Rusia, în timp ce Ungaria își va asigura continuitatea aprovizionării în condiții avantajoase, scrie Energy Industry View.

Budapesta justifică investiția prin obiectivul de menținere a prețurilor scăzute la energie, în linie cu politica sa internă de „utility cost cuts” (scăderea costurilor pentru populație), strategie folosită de guvernul Viktor Orbán ca argument electoral. În contrast, Comisia Europeană promovează alinierea la prețurile de piață, decarbonizarea și reducerea dependenței de combustibili fosili, în conformitate cu Pactul Verde European.

În realitate, această decizie nu este doar economică, ci profund politică. Ungaria transmite un semnal clar că prioritizează autonomia energetică față de Bruxelles, chiar cu riscul de a-și consolida dependența de Rusia. Pentru UE, acest proiect reprezintă o provocare majoră, întrucât subminează eforturile de a limita influența Kremlinului asupra securității energetice europene.

18:58 • ECONOMIE

Economia României surprinde Europa: creștere dublă a PIB față de media UE

20:39 • ACTUALITATE

Un nou lanț de drogherii vine în România. Ce vinde şi la ce preţuri

Serbia, hubul regional al gazului și țițeiului

Serbia, țară candidată la aderarea în Uniunea Europeană, continuă să joace o dublă carte între Bruxelles și Moscova. În prezent, aproape 100% din gazul rusesc destinat Ungariei tranzitează prin teritoriul sârb, ceea ce transformă Belgradul într-un nod critic al infrastructurii energetice regionale. Noua conductă îi conferă Serbiei un avantaj strategic suplimentar: acces direct la resursele petroliere rusești, fără a depinde de infrastructura europeană controlată de state pro-Bruxelles.

Crearea companiei mixte Serbhungas, în 2023, de către MVM (Ungaria) și Srbijagas (Serbia), marchează un pas înainte în integrarea piețelor energetice ale celor două țări. În paralel, Ungaria și-a extins influența în Serbia prin achiziții în sectorul construcțiilor energetice și prin investiții în interconectări electrice, ceea ce întărește parteneriatul economic și politic dintre Budapesta și Belgrad.

Aceste evoluții conturează un bloc energetic alternativ, care sfidează regulile pieței unice europene și pune presiune pe principiul solidarității energetice promovat de UE. Energia devine astfel nu doar o resursă, ci un instrument geopolitic, folosit de Ungaria și Serbia pentru a-și întări poziția în raport cu Bruxelles-ul.

Ce înseamnă pentru România: risc sau oportunitate?

Pentru România, această repoziționare strategică generează trei provocări majore, dar și șansa de a-și consolida relevanța în regiune:

1. Risc de izolare – Crearea unui bloc energetic ungaro-sârb ar putea reduce influența României asupra rutelor regionale de aprovizionare. Dacă Budapesta devine hubul principal al resurselor din Rusia, România riscă să fie percepută ca un actor periferic, în special dacă nu accelerează propriile proiecte de interconectare.

2. Presiune politică și economică – Ungaria, beneficiind de contracte avantajoase cu Rusia, ar putea menține prețuri mai mici la energie, ceea ce va alimenta nemulțumiri interne în România și va pune presiune pe guvern să găsească soluții similare, în pofida angajamentelor față de UE. Aceasta ar putea conduce la tensiuni între imperativele politice interne și obligațiile europene.

3. Oportunități prin proiecte strategice – România are însă atuuri importante: cablul submarin Georgia-România-Ungaria, care va aduce energie regenerabilă din Caucaz, și exploatarea gazelor din Marea Neagră, capabilă să transforme țara într-un furnizor regional. Dacă aceste proiecte sunt implementate la timp, România ar putea deveni un contrabalans strategic la influența ungaro-sârbă.

Ce urmează? Scenarii posibile

1. Bloc regional ungaro-sârb sprijinit de Rusia – Poziție dominantă în rutele de țiței și gaz.

2. Fragmentare a pieței energetice europene – Statele din regiune aleg soluții separate, subminând coeziunea UE.

3. România își accelerează interconectările și exploatarea resurselor – pentru a rămâne un actor cheie.