USR la 9 ani: partidul schimbării morale sau colecția de promisiuni risipite?

Când s-a înființat, acum nouă ani, USR părea începutul unei epoci noi în politica românească: un partid al curățeniei morale, al transparenței și al refuzului compromisului. Un partid al „salvării” nu doar a Bucureștiului, ci și a României. La aniversarea de azi, bilanțul e însă mai degrabă amar. Între idealuri înălțate și realități politice cenușii, USR s-a împotmolit într-o combinație de promisiuni mari, realizări limitate și experimente electorale care au frizat ridicolul.

Ce a reușit USR — dar prea timid

În aproape un deceniu, USR a avut câteva momente notabile:

• Intrarea spectaculoasă în Parlament în 2016 cu 9% din voturi, după doar un an de la înființare.
• Promovarea unor reforme în domeniul digitalizării, al transparenței administrative și al luptei împotriva corupției.
• Crearea unei identități distincte față de partidele vechi, cu accent pe activism civic și pe atragerea unor oameni noi în politică.

Problema e că aceste succese au fost percepute ca insuficiente. Publicul nu simte că birocrația s-a redus semnificativ, că instituțiile funcționează mai corect sau că statul a devenit mai puțin abuziv. Iar dacă percepția nu se schimbă, faptele rămân umbrite.

Derapajele: când idealul se transformă în farsă

Episodul Lasconi – o criză de identitate

Cel mai grăitor exemplu al incoerenței USR rămâne candidatura Elenei Lasconi la prezidențialele din 2024. Ajunsă președintă a partidului în iunie, promitea reconstrucția și o voce reformistă clară. La doar câteva luni, USR i-a retras sprijinul politic și a virat brusc către Nicușor Dan. Lasconi a refuzat să se retragă, creând o scenă penibilă: partidul său o contesta, ea continua campania. Rezultatul? O imagine de haos și lipsă de coerență.

Nepotrivirea dintre discurs și realitate

USR continuă să vorbească solemn despre „justiție, transparență, moralitate”. În același timp, electoratul vede scandaluri interne, demisii răsunătoare, conflicte de orgolii și schimbări bruște de direcție. Autoritatea morală pe care partidul și-o asumase s-a fisurat exact acolo unde trebuia să fie de neclintit.

Promisiuni mari, efecte mici

USR a fost parte a guvernării, dar oamenii obișnuiți nu simt o diferență clară: cozile la ghișee continuă, corupția locală persistă, administrația e tot greoaie. Dacă partidul care promitea schimbarea nu poate arăta rezultate concrete, ce pretenție mai are să fie alternativă?

Ședința de la Timișoara: între strategie și PR

Aniversarea celor 9 ani e marcată printr-o ședință strategică la Timișoara. Dominic Fritz, miniștrii și liderii filialelor promit să dezbată priorități economice, securitate și energie, dialogul cu societatea civilă și mediul de afaceri.

Problema e că astfel de momente riscă să fie doar ritualuri de imagine. A spune „statul e capturat de grupuri de interese” e simplu. Dar e greu să credibilizezi mesajul când propriul partid e măcinat de facțiuni interne, interese personale și decizii incoerente.

Ce ar putea face USR pentru a-și salva relevanța

• Asumarea greșelilor: un audit intern real, nu doar comunicate lucioase, ar arăta maturitate.
• Lideri responsabili: nu doar carismatici la televizor, ci consecvenți și capabili să-și asume decizii dificile.
• Reformă administrativă autentică: nu slogane despre digitalizare, ci schimbări care să se simtă în viața cetățenilor.
• Coerență doctrinară: e nevoie de o linie clară, nu de pendulări între activism și compromis.
• Contact cu realitatea socială: nu doar dialog cu ONG-uri urbane, ci și cu oamenii din comunități mici, pentru care infrastructura, spitalele și școlile sunt probleme reale.

Și de bine și de rău

Exemple recente care spun mai mult decât discursul

1. 1 iulie 2025 – Digitalizarea în justiție
   Senatul a adoptat propunerea USR (Oana Murariu, Alex Dimitriu) care permite depunerea digitală a documentelor judiciare cu semnătură electronică, eliminând obligația semnăturilor olografe pe fiecare pagină. Este un pas clar de simplificare birocratică.
   ➡️ Meritul USR: concret și util, dar impactul este punctual, nu sistemic.
2. 19 iulie 2025 – Reforma Agenției Naționale pentru Sport (ANS)
   Deputatul USR Brian Cristian a prezentat un pachet cu 5 inițiative legislative pentru transparență și bună guvernare, după ce Curtea de Conturi a descoperit cheltuieli haotice de aproape 1 miliard lei la ANS.
   ➡️ Exemplu bun de activism parlamentar, dar încă un „foc izolat”.
3. 23 aprilie 2025 – Legea pensiilor magistraților
   Camera Deputaților a votat noul proiect: creșterea graduală a vârstei de pensionare la 65 de ani până în 2045. USR a criticat dur proiectul ca fiind „truc electoral” – deoarece păstrează privilegiile pentru decenii.
   ➡️ Poziție corectă la nivel declarativ, dar lipsă de influență reală.
4. 20 august 2025 – Senatul respinge proiectul PSD-PNL privind pensiile speciale
   Proiectul a fost catalogat de USR ca electoralist și superficial. Deși poziția lor a fost fermă, rămâne aceeași problemă: lipsa de forță pentru a impune alternative.
   ➡️ Demonstrează clar frustrările unei opoziții „în guvernare”, fără pârghii.

Războiul verbal cu PSD (vara 2025)

• 5 august 2025 – USR a anunțat că nu va participa la funeraliile de stat pentru Ion Iliescu, criticând decizia Guvernului de a decreta doliu național.
  ➡️ PSD a explodat: Sorin Grindeanu i-a acuzat pe USR-iști de „lipsă de respect și loialitate”.
  ➡️ Conflictul s-a amplificat prin amenințările repetate ale PSD că ar putea ieși de la guvernare, motivând „atitudinea propagandistică și iresponsabilă a USR”.

Acest război de declarații nu are originea direct în USR, dar USR a întreținut conflictul prin poziții radicale. Rezultatul este că electoratul vede mai degrabă un guvern care se ceartă la televizor, decât unul care produce rezultate palpabile.

Ce arată aceste exemple

• USR are inițiative legislative utile și reale (digitalizare, reforma ANS).
• Dar, pe probleme mari precum pensii speciale și reforme bugetare, rămâne în postura de critică fără efect.
• Războiul verbal cu PSD subliniază fragilitatea coaliției și faptul că USR preferă uneori gesturile simbolice în locul construcțiilor solide.
  

Finalul unui posibil început

În 2016, USR a fost pentru mulți o epifanie politică: semnul că se poate altfel, că există o breșă în zidul gros al partidelor corupte și al politicii de clan. Dar epifaniile nu țin veșnic. Dacă nu sunt urmate de instituționalizare, de rezultate concrete și de coerență, ele devin doar amintiri.

La 9 ani, USR are de ales între două drumuri: să devină încă un partid care se scufundă în rutină și uitare, sau să își redescopere energia fondatoare și să demonstreze că politica nu trebuie să fie doar o afacere de supraviețuire. Dacă nu o face, va rămâne un caz de manual despre cum idealurile frumoase pot eșua în noroiul tranziției.