Veni, Vidi, Micii: Cum au sărbătorit bucureștenii votul cu muștar și bere, pe ploaie, în Piața Obor

După ce au votat, bucureştenii s-au dus în Piaţa Obor, unde au mâncat tradiţionalii mici, în ciuda vremii mohorâte de afară.

După vot, la tradiţionalii mici

„Da, ca de obicei, de la vot am venit direct la mici. Nu se poate. Dacă ai mers la vot, e obligatoriu să mănânci și mici”, a spus un domn cu șapcă, vizibil binedispus, pe care l-am întâlnit chiar la intrarea în faimoasa terasă din Obor. Este imaginea care definește poate cel mai bine o zi de alegeri în inima Bucureștiului, unde datoria civică se împletește inevitabil cu tradițiile culinare.

E duminică, iar vremea pare să fie împotriva celor care vor să iasă din casă. Cerul e gri, plouă mărunt și rece, iar asfaltul dintre tarabe e plin de bălți și noroi. Cu toate astea, la Terasa Obor e forfotă mare. Fumul grătarelor se ridică gros în aer și se amestecă cu mirosul inconfundabil de carne friptă, care îi atrage pe oameni ca un magnet, indiferent de cine candidează sau de cât de frig e afară.

Speranța moare ultima, dar trece prin stomac

Pentru mulți, ștampila pe buletinul de vot merge mână în mână cu o porție de mici și o chiflă proaspătă. Domnul care a deschis acest reportaj nu a venit doar de poftă, ci și cu o doză de speranță.

„Păi, cu gândul la o schimbare în bine, pentru că, cum este acuma, este destul de rău. Din ce în ce merge mai spre rău”, a completat bărbatul, explicând de ce a ieșit din casă pe o asemenea vreme.

Soția lui îl aprobă tăcută și completează tabloul așteptărilor simple ale bucureșteanului de rând.

„În București să fie curățenie mai multă, da, și să fie mai bine de acuma înainte”, a declarat doamna, înainte să ureze poftă bună și să se îndrepte spre mesele pline ochi.

Dezamăgirea din parcare

Nu toată lumea împarte însă acest optimism. La câțiva pași distanță, printre mașini și oameni grăbiți să își facă proviziile săptămânale, am întâlnit alegători pe care clasa politică i-a pierdut definitiv. Un bărbat supărat, cu căciulă albă, ne-a spus răspicat că nu are de gând să treacă pe la urne.

„Nici primari, nici președinți, nici premieri, nimic doamnă, nici miniștri. După ce au ajuns la putere, au uitat tot ce au promis”, a declarat el cu amărăciune.

Pentru el, ecuația e simplă și tristă, iar promisiunile electorale nu mai au nicio valoare.

„După ce sunt aleși, spuneți că nu fac nimic? Absolut! Absolut!”, a întărit el, asigurându-ne că „sigur nu o să merg” la vot.

Oda bucuriei printre muștar și scobitori

În zona teraselor, atmosfera e aproape suprarealistă. Din difuzoare nu răsună muzică de petrecere, ci acordurile solemne din Oda Bucuriei, imnul Uniunii Europene. Simfonia se aude puternic peste zgomotul de tacâmuri și vocile a sute de oameni care stau înghesuiți la mesele lungi de lemn. Unii poartă glugi groase, alții stau sub umbrelele roșii, dar nimeni nu pleacă.

Pe un cărucior decorativ scrie mare „Veni, Vidi, Micii”, un slogan care rezumă perfect spiritul locului. E o coadă serioasă la ghișeul unde micii sfârâie pe grătar, iar oamenii așteaptă răbdători să își primească recompensa, ignorând ploaia care nu se mai oprește.

Griji cotidiene și recunoștință

Printre cei veniți la cumpărături am găsit-o și pe o doamnă în vârstă, care înfruntă vremea rea sprijinită în baston. Încă nu a votat, dar are de gând să o facă, chiar dacă efortul fizic e considerabil.

„Aveți, slavă Domnului, numai că e greu cu mersul, că e destul de departe secția”, a mărturisit ea.

Prioritățile ei sunt legate de confortul minim, iar memoria faptelor bune contează mai mult decât orice campanie.

„Singur, mulțumire fostului primar, care nu știu dacă mai trăiește, domnul Onțanu, care ne-a facilitat reabilitarea blocului și nu mai am nevoie de căldură”, a explicat pensionara.

Dorințele ei pentru viitor sunt modeste, dar vitale pentru un trai decent. „Dacă se poate să nu ne mai întrerupă apa caldă, că de căldură nu duc lipsă”, a încheiat femeia.

Așa arată o zi de alegeri în Obor. Între speranță și lehamite, între imnuri europene și fum de grătar, viața merge înainte, iar bucureștenii își caută, fiecare cum poate, un motiv să spună că o să fie bine.