Veste bună de la DNSC: s-a descoperit parola pe care nu o poate ”sparge” nimeni

Directoratul Național pentru Securitate Cibernetică a ieșit, zilele acestea, cu un mesaj serios și corect: parolele sunt importante, sunt prima linie de apărare, iar o parolă slabă poate transforma viața digitală într-un reality-show neintenționat.

Până aici, nimic de contestat.
Problema apare la titlu – sau, mai exact, la ideea care plutește în aer: există o parolă pe care „n-o sparge nimeni”.

Nu. Nu există.
Există doar parole care rezistă mai mult decât altele.

Ce spune DNSC (și spune bine)

Recomandările sunt perfect aliniate cu bunele practici globale:

• minim 12 caractere,
• litere mari și mici,
• cifre,
• simboluri,
• parole diferite pentru fiecare cont,
• autentificare în doi pași (2FA),
• manager de parole.

Totul corect. Nimic de comentat. Dacă le-ai urma pe toate, ți-ai ridica semnificativ nivelul de securitate.

Dar aici intervine realitatea.

Parola nu e lacăt, e pariu

Orice parolă e, de fapt, un pariu cu timpul și cu interesul atacatorului.
Nu există „de nespart”, există doar:

• prea lungă ca să merite efortul,
• prea bine protejată ca să fie o țintă ușoară,
• prea banală ca să nu fie spartă în primele 3 secunde.

Majoritatea atacurilor nu sunt hollywoodiene, cu hackeri geniali și ecrane verzi. Sunt automate, plictisitoare, brutale: baze de date, liste, parole reciclate, lene digitală.

Și aici DNSC are dreptate până la capăt: vulnerabilitatea unuia poate deveni poarta de intrare pentru alții. Parola ta slabă nu e doar problema ta, e problema întregului ecosistem.

Unde apare ironia românească

Românul nu e neapărat neatent. E optimist.

„Lasă, că pe mine nu mă caută nimeni.”
„Ce să-mi fure?”
„Cine să se intereseze de contul meu?”

Exact așa ajungi să ai:

• aceeași parolă peste tot,
• parola „Parola123!”,
• sau data de naștere + numele câinelui.

Și exact de aici începe necazul.

Managerul de parole – adevăratul erou discret

Poate cea mai importantă recomandare DNSC e și cea mai ignorată: managerul de parole.
Nu pentru că oamenii n-ar vrea securitate, ci pentru că încă există reflexul: „să fie simplu, să țin minte”.

În 2026, a ține minte parole complexe pentru zeci de conturi nu e responsabilitate. E imprudență.

Parola pe care „n-o sparge nimeni” și optimismul digital de serviciu

DNSC nu promite, de fapt, o parolă magică. Și bine că nu o face explicit.
Ce încearcă să spună este altceva, mult mai important:

Securitatea online nu e un gest unic, ci un obicei.

Nu există „parola pe care n-o sparge nimeni”.
Există doar parole care îi fac pe atacatori să meargă mai departe, spre ținte mai ușoare.

Iar într-o lume digitală în care pericolul nu mai bate la ușă, ci intră direct pe cont, asta e deja o mare victorie.