Victimele urii selective: Charlie Kirk, Irina Zarutska și pericolul extremismului

Două crime au zguduit conștiința publică: uciderea lui Charlie Kirk, activist conservator și figură marcantă a mișcării MAGA, într-un campus universitar american, și moartea tinerei refugiate ucrainene Irina Zarutska, atacată și ucisă într-un tren din Carolina de Nord. Ambele cazuri ar fi trebuit să fie șocuri morale pentru întreaga societate. Realitatea arată însă că reacțiile sunt selectiv politizate.

În SUA, Kirk a fost comemorat cu doliu național, steaguri coborâte și onoruri militare. Irina Zarutska, însă, a rămas aproape invizibilă pentru mass-media internațională, până când uciderea lui Kirk a reaprins atenția asupra precedentului. Aceasta demonstrează ceva extrem de periculos: empatia și dreptatea nu mai sunt valori universale, ci instrumente politice. Victimele nu sunt evaluate prin prisma a ceea ce li se întâmplă, ci prin prisma cine sunt și ce reprezintă.

Politica americană nu mai este doar un schimb de idei. Ea a devenit o luptă cu armele, în care cei care gândesc diferit riscă să fie loviți sau uciși. Lideri și figuri publice cad împușcați în campusuri universitare sau în stradă, pur și simplu pentru că aparțin „taberei greșite”. Ura nu mai răspunde cu argumente; ea răspunde cu violență.

Și acum să ne punem întrebarea: Care e diferența dintre SUA și România? Doar de timp și de arme. Ura e aceeași. Victimele… pot fi oricare dintre noi. În România încă asistăm la injurii și câteva agresiuni fizice izolate. Dar evoluția este clară: ieri au fost cuvinte, azi pumni, mâine… pot fi arme. Radicalizarea funcționează la fel peste tot și este la fel de otrăvitoare: hrănită cu minciuni, pseudo-patriotism și ură împotriva celor care nu se conformează ideologiei dominante.

23:00 • Internațional

Arma cu care a fost ucis Charlie Kirk, încărcată cu gloanțe inscripționate cu mesaje transgender

06:02, 11.09.2025 • Internațional

Charlie Kirk, lider conservator și apropiat al lui Donald Trump, a murit după ce a fost împuşcat la un eveniment în Utah

Extremiștii nu se limitează la o parte politică sau alta. Oricine transformă ura în strategie politică devine un pericol. În România, în ultimele luni, o parte a presei a promovat anumite teme selective, ignorând cazuri grave precum cel al Irinei Zarutska, doar pentru că atacatorul nu se încadra într-un profil „politically correct”. Aceasta nu este informare; este cenzură prin omisiune.

În SUA, reacțiile la uciderea lui Kirk au fost și mai alarmante: lideri și influenceri politici au folosit tragedia pentru a mobiliza ură și diviziune. Mesaje de apel la acțiuni împotriva „stângii” au circulat pe platforme publice, iar radicalizarea online și offline a devenit evidentă. În acest context, democrația este amenințată nu doar de atacuri fizice, ci și de abandonul principiilor fundamentale: respectul pentru viață, libertatea de exprimare și dialogul rațional.

Societățile care permit ca violența să fie justificată ideologic se află într-un cerc vicios: cei care promovează ura o fac cu convingerea că acționează în numele dreptății. Jurnaliștii și platformele online care amplifică aceste mesaje contribuie la polarizarea extremă, în loc să informeze publicul sau să încurajeze dezbaterea. Rezultatul este clar: victimele devin simple piese într-un joc politic, iar societatea se îndepărtează de principii și de moralitate.

Diferența dintre SUA și România nu este structurala; este doar temporală. Până acum, violența reală a rămas limitată la incidente izolate. Dar semnalele există: radicalizarea se construiește lent, cu injurii, marginalizare, atacuri verbale, iar treptat trece la agresiuni fizice și, în final, la arme. Astăzi, cei care amenință, jignesc sau discriminează verbal pot deveni mâine ucigași. Ura și extremismul nu respectă granițe, culoare sau timp.

Charlie Kirk și Irina Zarutska nu ar fi trebuit să moară. Societatea are datoria de a condamna orice formă de violență, indiferent de cine o comite sau cine este victima. Libertatea de exprimare, protecția vieții și respectarea legii nu pot fi privilegii selective. Dacă tolerăm violența doar atunci când victima corespunde profilului „corect politic”, democrația moare încet, iar următoarea victimă poate fi oricare dintre noi.

Aceste tragedii ne arată că lupta împotriva extremismului nu este opțională. Ea începe prin protejarea principiilor fundamentale, prin respectarea legii și prin apărarea vieții indiferent de culoarea pielii, apartenența politică sau religioasă. Orice abatere de la aceste principii alimentează următorul atac, următoarea crimă, următoarea polarizare.

Ceea ce vedem azi în SUA este un avertisment pentru întreaga lume. Polarizarea, ura și demonizarea adversarului politic se pot transforma rapid în violență mortală. România nu este imună. Dacă ignorăm semnalele, dacă permitem ca ura și extremismul să fie cultivate și normalizate, următoarea tragedie poate fi aproape de noi. Libertatea și democrația nu sunt privilegii pentru unii; sunt drepturi fundamentale care trebuie protejate pentru toți.