Prof. dr. Victor Costache, fost ministru al Sănătății, despre ordinul CNAS care restrânge accesul la spitalele private: „Este o aberație și o crimă la adresa pacienților din România”

Casa Națională de Asigurări de Sănătate a pus în transparență un proiect de ordin care ar permite contractarea clinicilor private pentru tratamente decontate doar atunci când spitalele de stat dintr-un județ și-ar depăși capacitatea, calculată printr-o formulă aplicată la nivel local. Măsura, care atinge inclusiv oncologia, cardiologia, ortopedia și dializa, a declanșat reacții imediate din partea PALMED, a asociațiilor de pacienți și a unor medici, care cer retragerea documentului și avertizează că bolnavii ar putea ajunge pe liste de așteptare.

Ce prevede proiectul CNAS și de ce a stârnit reacții

La finalul săptămânii trecute, CNAS a publicat, în cadrul procesului de transparență legislativă, un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul aplicată la nivel de județ, menită să stabilească dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”. Doar într-o astfel de situație ar urma să fie contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților.

Logica este una de prag: dacă, pe hârtie, spitalele de stat pot acoperi numărul de bolnavi, clinicile private nu mai încheie contracte cu CNAS pentru tratamente decontate în domenii precum oncologia, cardiologia, ortopedia sau dializa.

Reacțiile nu au întârziat. Asociațiile de pacienți și PALMED (Patronatul Furnizorilor de Servicii Medicale Private) solicită retragerea proiectului și avertizează că blocarea accesului la infrastructura privată reduce șansele de supraviețuire ale bolnavilor.

18:27, 28.05.2026 • Sănătate

Șeful CNAS, avertisment fără precedent: sistemul de sănătate riscă să intre în colaps

15:46, 03.05.2026 • POLITICĂ

Un deputat USR îl critică pe Bolojan: ”Scuza cu PSD blochează nu se mai aplica”

O formulă contestată și date pe care România nu le-a măsurat niciodată

Mecanismul propus de CNAS ignoră două realități structurale ale sistemului medical românesc, explică prof. dr. Victor Costache. În primul rând, statul român nu a definit, nu a măsurat niciodată oficial și nu a centralizat timpii de așteptare. În al doilea rând, nu există o evidență strictă, transparentă și publică a listelor de așteptare pentru spitale sau ambulatorii.

Formula CNAS analizează doar volume declarate și raportări administrative. Nu contorizează durata reală dintre diagnostic și tratament, nici pauzele dintre ședințele unei terapii. Astfel, un spital public poate raporta o capacitate suficientă, deși pacienții așteaptă luni de zile pentru o intervenție critică sau suferă amânări la tratamente esențiale.

Cifrele arată cât de mult atârnă sectorul privat în balanță. Acesta susține în prezent o parte majoritară a tratamentelor decontate: 88% din programul național de oncologie (tratament medicamentos) și 82% din radioterapie sunt asigurate de furnizori privați, care dețin și 78,5% din serviciile clinice de specialitate, potrivit datelor PALMED.

Mărturia unui pacient: tratament în privat, fără amânări

Vestea că accesul la tratamente ar putea fi restricționat a ajuns rapid și la pacienți. Un bărbat, Sorin N., a povestit experiența familiei sale:

„Tatăl meu, care locuiește la Brașov, a fost diagnosticat cu cancer de prostată. L-am adus la tratament în București, la o clinică privată, unde a făcut toate ședințele de radioterapie. Fără cozi la ușa cabinetului, fără ore interminabile petrecute în iad, alături de alți bolnavi, pe scaune sau pe holuri. Fără amânări, totul în condiții foarte civilizate. Astăzi trăiește, cancerul e în remisie și cred că toate acestea au cântărit enorm pentru starea lui psihică. Tratamentul a fost decontat, iar România nu ar trebui să facă pași înapoi de la acest drept câștigat de noi, pacienții, acela de a ne trata acolo unde avem șansele cele mai mari să supraviețuim.”

Victor Costache: „Este o aberație și o crimă la adresa pacienților”

Prof. dr. Victor Costache este chirurg cardiovascular și membru al Academiei Naționale de Chirurgie din Franța. A condus Ministerul Sănătății la începutul pandemiei de COVID-19 și are colaborări cu Regina Maria, Sanador și Medlife, dar oferă consultații și la alte clinici private. El critică în termeni duri inițiativa președintelui CNAS, Horațiu-Remus Moldovan.

„Uitându-mă un pic la ce s-a întâmplat în trecut, când a fost numit acest domn la Casa de Sănătate, nu pot să nu remarc faptul că domnia sa a venit cu o agendă de a ataca și distruge sistemul sanitar privat. Sunt niște cuvinte dure, dar ăsta este adevărul.

În luna august 2025 a avut o inițiativă care trebuia să treacă prin ordonanță de urgență pe timpul vacanței parlamentare, în care practic se bloca accesul pacienților din România la spitalele private. Într-un final, în urma unei dezbateri publice intense și largi, a fost retras acel proiect. Acum vine cu un act normativ în condițiile acestui vid de putere, cu un ministru al Sănătății interimar. Domnul Rogobete a avut niște politici de sănătate echilibrate în scurtul mandat pe care l-a avut. În acest vid de putere apare un ordin de președinte de Casă, care are ca scop limitarea accesului pacienților și la programele de sănătate din domeniul oncologiei și al bolilor cardiovasculare. Este o aberație și o crimă la adresa pacienților din România, având în vedere că prima cauză de mortalitate din România este prin boli cardiovasculare, iar a doua prin afecțiuni oncologice.

Noi facem parte din Uniunea Europeană și ar fi normal ca legislația de aici să fie armonizată cu cea care se aplică în alte state. Avem sistemul de sănătate cu cele mai multe probleme. Unul dintre parametrii de performanță ai unui sistem, care se calculează și de către Comisia Europeană, este legat de probabilitatea ca pacientul să supraviețuiască oricărei probleme de sănătate, având în vedere soluțiile terapeutice existente, evoluția în medicină, tehnicile inovative și aparatura. În România, mortalitatea intraspitalicească este de trei ori mai mare ca în Franța. În acest context trist, în care avem cea mai mare mortalitate din Europa prin boli cardiovasculare, noi venim cu un act normativ complet arbitrar și restrictiv, care nu există nicăieri în UE, în care să îngrădim accesul pacienților la șansa de a trăi.”

Medicul critică direct formula introdusă de proiect, pe care o numește „un delir logaritmic”.

„Conform realității europene și conform legii 95 (Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății – n.r.), dumneavoastră, pacientul, vă puteți alege spitalul sau medicul în deplină libertate. Prin acest act normativ, se spune că dumneavoastră nu mai puteți să mergeți să vă tratați la centrul de oncologie al unei clinici private, unde ați și început tratamentul. Ne pare rău. Luna asta am calculat formula P minus Delta X. Chiar dacă acolo unde vă tratați acum, îl aveți pe medicul în care aveți încredere și ei au toate dotările, tot necesarul și dosarul dumneavoastră medical, de astăzi nu nu se mai poate. Am calculat populația la risc și dumneavoastră trebuie să mergeți spitalul X de stat.

Aceasta este realitatea dură a acestui ordin.

Că pacienții vor suferi, vor ajunge pe liste de așteptare, vor muri, asta este puțin important, important este ca acest om, președintele CNAS, să-și ducă la îndeplinire misiunea pe ultima porțiune a mandatului. În țara cu cele mai mari probleme în sistemul sanitar, noi venim cu un delir logaritmic în care să ne batem joc de sănătatea pacienților și de libertatea lor de a alege.

Am experiență administrativă, știu să citesc printre rânduri. Știu și jocurile politice din spatele unor numiri. Dar mai ales sunt medic. În fiecare zi mă lupt pentru a salva pacienții cu boli cardiovasculare. De când este acest domn, cotidianul nostru, al medicilor și al pacienților, a devenit un coșmar. Iar această prevedere legislativă este cireașa de pe tort a prostiei birocratice. Dacă ne gândim cu toții la birocrație ca la ceva rău, care ne încurcă, care ne jenează cotidianul, aceasta este o expresie a prostiei birocratice dusă la extrem, dacă vreți. Domnul Horațiu Moldovan tocmai și-a dat examenul de centură neagră în prostie birocratică.”

Cifrele care ridică semne de întrebare și comparația cu Franța

Chirurgul aduce în discuție și mecanismele de finanțare ale sistemului.

„Acest domn care răspunde de felul în care sunt alocați banii în Casa de Sănătate ar trebui să răspundă în primul rând la întrebarea de ce din 2018 până în 2026, deși bugetul alocat Casei Naționale de Sănătate a crescut cu 500 la sută, avem o creștere de numai 60 la sută a banilor alocați efectiv pentru pacienți în finanțare în program DRG.”

În opinia sa, diferența dintre creșterea bugetului total și cea a sumelor direcționate efectiv către pacienți ridică semne de întrebare privind eficiența și transparența finanțării. Costache leagă proiectul de un risc mai larg, acela al falsificării datelor printr-un parametru nedefinit.

„Eu am fost plecat din țară în perioada 2001-2013 și m-am întors cu bucuria că am văzut că lucrurile s-au schimbat în bine și ani la rând au fost multe și uneori mici, uneori mai importante schimbări în bine. Această încercare de a ne întoarce în timp într-un mod comunistoid de a gestiona medicina nu o să bucure pe nimeni, deoarece marea majoritate a medicilor este pro-europeană și își doresc pentru pacienții lor o medicină europeană. Încă îmi aduc aminte de medicina din trecut, din perioada comunistă și sunt mulți dintre colegii mei care păstrează acele amintiri. Nimeni nu vrea să se întoarcă la așa ceva. Nu putem trimite pacienții așa, ca într-o mașină, ca într-un tocător mecanic, implementând o formulă matematică. Este o crimă la adresa pacienților să facem așa ceva. Aplicând această formulă, ea în primul rând îți permite să falsifici lucrurile și datele așa cum vrei tu. Îi dă celui care conduce Casa de Sănătate puterea de a aloca discriminatoriu fondurile, jucându-se cu parametrul numit așa-numita populație de risc din formulă. Acea populație de risc nu este definită în România, deoarece noi nu avem registre naționale făcute, nu există un loc de unde tu să scoți această populație cu risc și să faci acest calcul.”

Medicul avertizează și asupra efectului pe care formula l-ar avea asupra timpilor de tratament.

„Acest sistem va mări listele de așteptare, va crea un dezastru din punct de vedere al listelor de așteptare. Listele de așteptare nu sunt o soluție. Listele de așteptare sunt un apanaj al sistemelor de sănătate prost finanțate și prost organizate. Am trăit și am lucrat treisprezece ani în sistemul francez. Medicina franceză este întotdeauna numărul unu în Europa din punct de vedere al siguranței pacienților, au cele mai bune rezultate la mortalitatea intra-spitalicească, cel mai mic număr de infecții nosocomiale. Și acolo nu există aceste liste de așteptare, tocmai fiindcă pacienții, centrele publice și centrele private nu sunt discriminate. Nu există această rivalitate de finanțare. Toată lumea luptă doar în interesul pacienților. Toată lumea luptă doar pentru a avea un spital bine dotat și a avea medici buni, asistente medicale super profesioniste și a avea rezultate bune.”

Pentru a-și susține argumentul, Costache prezintă sistemul francez ca model de funcționare.

„Dacă mă operez pe inimă în Franța, într-un spital public sau într-un spital privat, nu am absolut nimic de plătit. Dacă am o asigurare complementară, o mutuelle de santé se numește, plătesc ca să îmi dea o rezervă single sau un serviciu de lux. Pentru o operație salvatoare de viață, o operație din domeniul oncologic, o operație din domeniul bolilor cardiovasculare, de neurochirurgie, nu există ca în Europa civilizată oamenii să plătească din buzunar. Aceasta ar trebui să fie mandatul unui președinte de Casă, nu să-și bată joc de puțina normalitate care există în această țară și soluțiile pentru acești pacienți. Acest ordin nu trebuie să intre sub nicio formă, va crea un dezastru. Este un ordin care îi dă o putere discreționară pentru a aloca fonduri cum dorește el și în funcție de interesul diverselor instituții.”

De cealaltă parte, președintele CNAS, Horațiu Moldovan, a explicat cum va fi stabilită nevoia de servicii la nivelul fiecărui județ, în lipsa registrelor naționale de pacienți. Potrivit acestuia, statul român nu numără bolnavii, ci îi estimează pe baza datelor internaționale, în funcție de incidența fiecărei afecțiuni la nivel global: „Nu avem nevoie de registre de pacienți ca să stabilim incidența și prevalența.”