Viitorul CIA de la Bruxelles: birocrația visează la James Bond

Se pare că Uniunea Europeană se pregătește să-și mai nască un organism: un nou serviciu de informații, menit să coordoneze, să analizeze și, în general, să dea impresia că veghează la siguranța continentului. Deocamdată se cheamă „celulă de coordonare”, dar istoria ne-a arătat că din toate aceste „celule” ies, mai devreme sau mai târziu, organisme de dimensiunea unei hidre.

Europa descoperă, din nou, că are nevoie de „o nouă structură”

Ideea a fost confirmată de purtătorii de cuvânt ai Comisiei Europene, care spun că „planul e într-un stadiu incipient” și că scopul nu e să dubleze structurile existente, ci să „coordoneze mai bine”. Cu alte cuvinte, nu va fi o copie a serviciilor naționale de informații, ci doar o supervizare discretă a lor – ceea ce, tradus din limbajul tehnocratic, înseamnă exact dublare.

Europa, continentul comitetelor

Uniunea Europeană e maestră în arta înființării instituțiilor care promit eficiență, dar se pierd în ședințe, comunicate și rapoarte. Acum, Bruxelles-ul vrea să aibă și un mic serviciu de informații propriu – nu neapărat ca să spioneze, ci ca să „înțeleagă mediul geopolitic și geoeconomic”.

E un mod elegant de a spune că Europa nu mai are încredere nici în propriile structuri naționale, nici în Statele Unite, nici în serviciile partenerilor NATO, dar nici nu are curajul să o spună pe față. Așa că inventează o structură de legătură, o pseudo-agenție care va coordona… tot ceea ce deja se coordonează de zeci de ani prin alte canale.

Adevărul e că Europa e plină de rețele, centre, direcții, observatoare și task-force-uri care trăiesc bine-mersi din bugete generoase și limbaj de lemn digital.

Von der Leyen și sindromul controlului absolut

Ursula von der Leyen, lidera executivului european, e vizibil preocupată de „consolidarea capacităților de reacție strategică”. Adică de a aduce cât mai multe domenii sub umbrela Comisiei. De la energie, la sănătate, la apărare. Acum vine rândul informațiilor.

În logica Bruxelles-ului, nu există problemă care să nu poată fi rezolvată prin înființarea unui nou departament. Și, evident, prin câteva mii de angajați cu salarii cosmice, birouri open-space și acces la baze de date secrete.

Numai că serviciile de informații nu se construiesc prin decizie administrativă.

Ele se bazează pe încredere, pe inteligență reală și, mai ales, pe secret – toate trei lucruri cu care Comisia Europeană are o relație destul de tensionată.

Ideea bună care poate deveni monstru birocratic

Pe fond, nevoia de coordonare europeană în fața amenințărilor hibride și a dezinformării e reală. Nimeni nu contestă că Rusia, China sau diverse grupări cibernetice joacă agresiv pe teritoriul digital și politic al UE.

Dar, în practică, un astfel de „serviciu de informații” la nivel european riscă să devină un colos ineficient, prins între orgolii naționale și reguli de protecție a datelor. Niciun stat membru nu va trimite informații sensibile unui birou de la Bruxelles controlat politic, iar Comisia nu va avea autoritate reală asupra serviciilor din Franța, Germania sau România.

Rezultatul previzibil?

O structură care nu va ști nimic în plus, dar va produce tone de hârtii despre cât de bine „colaborează” cu partenerii.

Varoufakis, ironic, dar nu chiar fără temei

Fostul ministru grec de finanțe Yanis Varoufakis a spus, cu sarcasm, că „von der Leyen, care era deja pe jumătate nebună, se apropie de nebunia totală, înființându-și un CIA la Bruxelles.” Tonul e tabloid, dar întrebarea e serioasă: chiar vrem un „CIA european”?

Pentru că, odată ce creezi un astfel de organism, inevitabil îi vei da și puteri de investigație, de acces la baze de date, de monitorizare. Și atunci, cine controlează noul controlor?

Ce garanții există că un astfel de aparat nu va fi folosit politic – azi împotriva „fake news-ului”, mâine împotriva vocilor critice la adresa Comisiei?

Europa care se teme de umbra ei

Dincolo de retorică, ideea de bază e simplă: Europa e speriată. De războiul din Ucraina, de ascensiunea extremismului, de influența chineză, de propria neputință strategică. Când nu știi exact ce să faci, înființezi o structură.

Noua „celulă de coordonare a informațiilor” va fi prezentată ca un pas spre autonomie strategică. În realitate, e semnul unei insecurități structurale. Uniunea nu are niciun serviciu comun de apărare, nicio politică unitară de migrație, dar va avea, iată, o „celulă de informații”. Adică un instrument fără dinți, dar cu ștampile simpatice.

Pericolul unei birocrații care vrea să știe tot

Poate că Bruxelles-ul are intenții bune, dar nimic nu sperie mai mult decât birocrația care descoperă gustul secretelor.

Un serviciu european de informații ar putea fi util doar dacă ar aduce mai multă eficiență, nu încă un strat de birocrație. Altfel, riscăm să avem o Europa cu mai multe birouri decât idei, în care fiecare problemă devine pretext pentru un nou comitet de criză.

Când birocrații ajung să creadă că siguranța se face cu organigrame, nu cu viziune, rezultatul e mereu același: siguranță zero, ședințe infinite.