Creaturi străvechi bizare, descoperite în Marele Canion

O echipă internațională de cercetători a descoperit în Marele Canion fosile extraordinar de bine conservate ale unor animale cu corpuri moi din perioada Cambriană, oferind o imagine fără precedent asupra vieții timpurii de acum peste 500 de milioane de ani. Printre fosilele identificate se numără moluște, crustacee și viermi exotici cu adaptări complexe pentru hrănire, conservate într-o „zonă Goldilocks” bogată în nutrienți, care a favorizat experimente evolutive.

Descoperirea, prima de acest fel în Marele Canion, include moluște care răzuiau roca, crustacee filtratoare și viermi cu dinți spinoși, dar și fragmente ale hranei lor probabile. Cercetătorii de la Universitatea Cambridge, conduși de doctorandul Giovanni Mussini, au examinat rocile fosilizate folosind microscoape performante, obținând detalii fine despre ecosistemele Cambriane.

Fosilele datează din intervalul 507–502 milioane de ani în urmă, perioada cunoscută sub numele de „explozia Cambriană”, când majoritatea grupurilor animale majore și-au făcut apariția în registrul fosilifer. În anumite zone, ape bogate în nutrienți au creat condiții propice pentru o adevărată „cursă evolutivă”, stimulând apariția unor adaptări exotice pentru hrănire, mișcare sau reproducere.

Majoritatea fosilelor cambriane cunoscute până acum provin de la creaturi cu schelet dur, dar în locuri precum formațiunile Burgess Shale din Canada sau Maotianshan Shales din China s-au păstrat și structuri ale corpului moale. Descoperirea din Marele Canion reprezintă primele fosile de animale fără schelet mineralizat dintr-o „zonă Goldilocks” evolutivă, bogată în resurse, care a accelerat inovațiile biologice timpurii.

Printre fosilele descoperite se află o nouă specie de priapulizi, viermi aproape dispăruți în prezent, denumită de cercetători Kraytdraco spectatus, după dragonul Krayt din universul Star Wars, datorită dimensiunii și aranjamentului exotic al dinților săi. Acești viermi aveau sute de dinți ramificați care le permiteau să captureze particulele alimentare în gurile extensibile.

De asemenea, au fost identificate crustacee cu membre părțate și moluște asemănătoare melcilor moderni, care foloseau dinți sau benzi dentare pentru a răzui algele sau bacteriile de pe rocă. Detaliile fosilelor permit cercetătorilor să observe chiar și particule alimentare în imediata apropiere a gurilor crustaceelor.

„Aceste fosile rare ne oferă o imagine completă a vieții în perioada Cambriană”, a declarat Giovanni Mussini. „Combinând aceste fosile cu urmele de săpare, mers și hrănire, putem reconstrui întregul ecosistem antic.”

În perioada Cambriană, Marele Canion se afla mult mai aproape de ecuator, iar condițiile erau ideale pentru susținerea unei diversități ridicate de viață. Apa bogată în oxigen, nici prea adâncă, nici prea superficială, a creat un echilibru între nutrienți și expunerea la radiația UV, favorizând „experimentele evolutive” și accelerând ritmul evoluției.

Cercetătorii au remarcat că mediul bogat în resurse a permis animalelor să adopte strategii complexe pentru hrănire, analogie interesantă cu investițiile și asumarea riscurilor în economie: în perioade de abundență se pot încerca strategii inovatoare, în timp ce în medii sărace evoluția tinde să fie mai conservatoare.

Descoperirea a fost raportată în revista Science Advances și a beneficiat de sprijinul National Science Foundation din SUA și al UK Natural and Environment Research Council (NERC).