10 structuri de salvare națională – e timpul să ne organizăm singuri

România nu mai are vlagă, dar are, totuși, instinct. Încă tresare când o lovești prea tare. Suntem umiliți la ghișeu, păcăliți la urne, furați în facturi, luați peste picior la știri și bătuți cu bastoane în numele liniștii publice. Trăim în gaura covrigului și visăm la cornul abundenței.

Ce ne mai poate salva? Nu partide, nu doctrine. Ci doar ceea ce putem inventa în pragul disperării: structuri de salvare națională, născute nu din ideologie, ci din luciditatea omului care nu mai are nimic de pierdut. Să fie comice, să fie bizare – dar să existe.

1. Fundația „Ajunge, bă!” – pentru reinstaurarea rușinii publice

• Lider: Margareta-Paula Vulpescu, fostă învățătoare și actuală campioană la oftat colectiv în autobuze aglomerate.
• Finanțare: plicuri găsite în cutia de scrisori de la oameni care nu mai pot.
• Aripă înarmată: Gărzi de pensionari cu brățări de tensiune și bastoane telescopice din lemn de prun.
• Purtător de cuvânt: un domn care spune „Nu se mai poate, domnule!” la fiecare 35 de secunde.

Misiunea: să apară exact când cineva face o prostie în public. Și să rostească, simplu, cu voce caldă, dar tăioasă: „Ajunge, bă!” – și se face liniște. Vinovații își cer scuze singuri.

2. Garda Națională Anti-Prostie – G.N.A.P.

• Lider: Căpitan Luminița Stancu, profesoară de logică cu sabie retractabilă și toleranță zero la sofisme.
• Finanțare: confiscarea telefoanelor care filmează proteste în verticală.
• Aripă înarmată: bibliotecari antrenați să lovească metaforic, cu citate.
• Purtător de bască: maistru-șef Mircea „Definiție” Voicu – poate explica orice în propoziții simple.

Misiunea: intervenție rapidă în zone cu densitate mare de idei greșite. Aplică tratamente cu Silogism de Urgență, Declinații Inversate și Ședințe de Tăcere Dirijată.

3. Partidul Plictiselii Programate – P³

• Lider: Ion Covrig, funcționar cu șapte timbre pe suflet.
• Finanțare: abonamente la newsletterul „Rectificări bugetare fără spectacol”.
• Aripă înarmată: ”Contabili Furioși” cu registre vechi și nervi de plumb.
• Purtător de cuvânt: un PDF citit de un sintetizator vocal cu respirație grea.

Programul: niciun discurs. Nicio culoare. Doar tabele, tăceri și controale de rutină. Campania electorală constă într-o broșură A5: „Ce-am făcut? Ce trebuia.”

4. Congregația Sfântului Comportament Normal

• Lider: Traian Vistrian Andronic, preot-civil care oficiază liturghii în metrou, la ore de vârf.
• Finanțare: lumânări cumpărate cu bon fiscal.
• Aripă înarmată: Mame cu gesturi care te ridică de pe scaun fără cuvinte. Privirea ucide.
• Purtător de moaște: o poșetă maro care conține certificatul de garanție al unei brichete din 1983.

Practici: spovedanii tăcute, exorcizări de „șmecherie”, dezlegări de înjurături. Crezul: „Nu ridica vocea, ridică standardul.”

5. Cenaclul „Metafora ne va mântui”

• Lider: Doru Hârbuz, poet nevăzut, care trăiește într-o cutie poștală și răspunde doar la sonete.
• Finanțare: granturi câștigate din greșeală.
• Aripă înarmată: ”Tineretul Romantic Înarmat cu Tocuri Rotring”. Defilează zilnic. Încherpelește metafore uluitoare.
• Purtător de flamuri: un elev de la „Spiru Haret” care strigă versuri din Blaga în stația de tramvai.

Scop: transformarea urletului public în baladă lirică. Intră în talk-show-uri și plantează metafore ca bombe cu flori.

6. Uniunea Cetățenilor Epuizați – U.C.E.

• Lider: Bunica Anica, 84 de ani, nu mai vrea nimic de la nimeni.
• Finanțare: granturi ONU pentru popoare suprasolicitate mental.
• Aripă înarmată: ”Hamacele Disidente” în parcuri și balcoane.
• Purtător de cuvânt: un fost corporatist care trăiește din poezii scrise pe pungi de hârtie.

Credință: Tăcerea vindecă. Neacțiunea este protest. U.C.E. nu strigă, nu comentează – respiră cu demnitate printre toți cei care urlă.

7. Frontul Anti-Șmecherie – F.A.Ș.

• Lider: Costică „Nu Mă Mai Prostești” Drăgan, șofer de autobuz cu privirea de laser.
• Finanțare: amenzi morale aplicate cu sarcasm.
• Aripă înarmată: ”Instanța Populară de Demnitate Cotidiană”. Te prinde? Te rupe la ficați!
• Purtător de bască: nea Cornel, pensionar cu detector de minciuni în glas.

Tactici: te izolează dacă ești „jmecher”. Îți oferă spre lectură Codul Penal – ediție ilustrată, cu glumițe la subsol. Dacă insiști, primești și un seminar cu titlul: „Bărbăția nu se urlă, se trăiește.”

Frontul Anti Șmekerie

8. Asociația Realității Reale – A.R.R.

• Lider: Daniela Vântu, activistă pentru viață fără filtru și fără avatar.
• Finanțare: vânzare de mere adevărate la târguri offline.
• Aripă înarmată: trupele de Reconectare Senzorială.
• Purtător de flamuri: tânărul Cătălin, care a renunțat la ecran și a redescoperit ce gust are o căpșună.

Slogan: „Gustă un măr. Există.”. Milităm pentru contact cu lucruri reale. Sunet. Textură. Gust. Răsărit. Respirație.

9. Clinica de Dezintoxicare Civică „Trecutul nu se mai face bine”

• Lider: Eugen Balmoș, detectiv de iluzii și terapeut de nostalgii.
• Finanțare: taxă pe replica „Pe vremea lui Ceaușescu…”
• Aripă înarmată: Grupul de Intervenție Psihologică „Lasă-l, bă, că e din alt secol”.
• Purtător de cuvânt: o casetă VHS blocată pe pauză.

Tratament: șoc de realitate. Bancuri din anii ’80 combinate cu facturi din 2025. Terapie prin stat la coadă la pașapoarte, fără favoritisme.

10. Armata Națională de Autoironie – A.N.A.

• Lider: Colonelul Călin Boborogea, fost stand-up-er, actual instructor de râs terapeutic.
• Finanțare: fonduri de urgență pentru râs sănătos, de la UE.
• Aripă înarmată: ”Brigada Meme & Satiră Aplicată”. Meme cu treme, trireme și poeme.
• Purtător de moaște: carnețelul cu glume notate în sala de așteptare de la ANAF.

Misiune: când nimic nu mai merge, noi râdem. Nu ne scutește de taxe, dar le face suportabile. Nu înfrumusețează realitatea, dar o desface în hohote de adevăr.

La baionetă metaforică:

Poate sună absurd. Poate pare o glumă. Dar în lipsa unei elite reale, a unei conduceri funcționale, a unei morale de sistem – asta ne-a rămas: să ne apărăm singuri cu ce avem.

Cu o poezie. Cu o mamă obosită. Cu o bancnotă mototolită. Cu un oftat bine plasat. Cu ironie. Cu demnitate. Cu… structuri. Inventate. Dar vitale.

Dacă România nu mai poate fi salvată în serios, măcar să fie povestită cinstit.

Și, poate, cu haz.