Zeci de galaxii necunoscute ar putea orbita în jurul Căii Lactee, susţin cercetătorii
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/07/galaxii-GGBUNdJR7vYdieYcKTngFk-700-80.webp)
Calea Lactee ar putea fi înconjurată de peste 100 de galaxii satelit care nu au fost încă descoperite, arată cele mai recente simulări realizate cu ajutorul unui supercomputer. Motivul pentru care nu au fost observate până acum este că sunt extrem de palide şi greu de detectat cu instrumentele actuale.
Galaxii satelit, în jurul Căii Lactee
Cercetătorii de la Universitatea Durham au folosit cea mai detaliată simulare de până acum a haloului de materie întunecată care înconjoară galaxia noastră, împreună cu un nou model matematic, pentru a prezice existenţa acestor galaxii invizibile, scrie Live Science. Potrivit Isabel Santos-Santos, coordonatoarea studiului, „ştim că există în jur de 60 de galaxii satelit confirmate, dar credem că în apropierea Căii Lactee ar trebui să se afle mult mai multe, poate chiar peste 100“.
Aceste galaxii pitice, formate din câteva miliarde de stele sau mai puţin, ar fi fost atrase de gravitaţia Căii Lactee de-a lungul miliardelor de ani. Din cauza interacţiunilor repetate cu haloul galactic al Căii Lactee, materia întunecată şi stelele lor au fost în mare parte absorbite, făcându-le aproape imposibil de observat în prezent.
Cercetătorii sunt optimişti
Simularea, denumită Aquarius, a fost combinată cu un model numit GALFORM care descrie procesul de formare a galaxiilor. Rezultatele arată că lipsa observării acestor galaxii nu infirmă teoria cosmologică standard (modelul ΛCDM), ci reflectă mai degrabă limitele actuale ale simulărilor şi observaţiilor astronomice.
Cercetătorii sunt optimişti că noul Observator Vera Rubin, echipat cu cea mai mare cameră digitală construită vreodată, ar putea detecta unele dintre aceste galaxii invizibile. Dacă se confirmă existenţa lor, ar fi o validare importantă a modelului ΛCDM şi un exemplu clar al modului în care fizica, matematica şi tehnologia pot face predicţii care pot fi apoi testate cu ajutorul observaţiilor astronomice.
„Dacă populaţia acestor sateliţi foarte palizi va fi descoperită cu noile date, ar fi o reuşită remarcabilă a teoriei de formare a galaxiilor bazată pe ΛCDM”, a declarat profesorul Carlos Frenk, coautor al studiului.