Ziua Copilului: istorie, curiozități și semnificații uitate

Pe 1 iunie, România și alte peste 50 de țări celebrează Ziua Internațională a Copilului – o ocazie dedicată nu doar bucuriei copilăriei, ci și reflecției asupra drepturilor și nevoilor celor mici. Deși sărbătoarea este bine cunoscută și marcată prin evenimente festive, există numeroase detalii mai puțin știute despre originea și evoluția acestei zile.

O istorie mai puțin cunoscută

Contrar percepției generale, 1 iunie nu este o dată stabilită de ONU, ci provine dintr-o dublă inițiativă informală: în 1925, la Geneva, avea loc Conferința Mondială pentru Bunăstarea Copilului, în timp ce, simultan, consulatul Chinei din San Francisco organiza o sărbătoare pentru copiii chinezi. Suprapunerea acestor evenimente a influențat alegerea zilei de 1 iunie în mai multe țări asiatice, iar ulterior, modelul a fost preluat de statele din fostul bloc comunist.

ONU a instituit oficial Ziua Universală a Copilului pe 20 noiembrie, începând cu anul 1954, pentru a marca momentul adoptării Convenției cu privire la Drepturile Copilului. Totuși, România și multe alte țări din Europa de Est au păstrat 1 iunie drept dată principală de celebrare.

Ziua Copilului în România: de la defilări comuniste la zi liberă legală

În perioada regimului comunist, Ziua Copilului avea un pronunțat caracter ideologic. Copiii participau la parade, cântau ode partidului și primeau mici cadouri din partea autorităților. Sărbătoarea era organizată centralizat, ca parte a propagandei privind „copilul model socialist”.

După 1989, Ziua Copilului a fost păstrată în calendarul civic, dar abia în 2017 a devenit și zi liberă legală pentru toți angajații, ca semn de susținere a familiei și a timpului petrecut între generații.

08:33, 01.06.2025 • NECONVENTIONAL

Masacrul de la Efes: când tăcerea clopotelor a însemnat moarte pentru 80.000 de romani

07:03, 31.05.2025 • Orașul meu

București: Capitala distracției de 1 iunie 2025

Ce nu se spune adesea despre Ziua Copilului

Pe lângă datele bine cunoscute, există și aspecte mai puțin discutate:

• Există și o Zi a Copiilor Dispăruți, marcată pe 25 mai, în special în SUA și UE, cu scopul de a atrage atenția asupra riscurilor legate de răpiri, trafic de minori sau dispariții neelucidate.

• În Japonia, băieții și fetele sunt celebrați separat: fetele pe 3 martie, în cadrul Hinamatsuri (Festivalul Păpușilor), iar băieții pe 5 mai, de Ziua Copiilor. Fiecare sărbătoare are tradițiile și simbolistica sa.

• Nu toate țările oferă o zi liberă: deși Ziua Copilului este recunoscută în multe state, foarte puține, printre care România, Polonia și Mongolia, oferă legal timp liber părinților sau copiilor.

• Sărbătoarea poate funcționa și ca indicator social: modul în care o țară celebrează copiii este adesea un semnal despre prioritatea acordată politicilor de educație, protecție și incluziune, potrivit unor analize UNICEF și ale Consiliului Europei.

Mai mult decât o sărbătoare

Dincolo de spectacole, baloane și voie bună, Ziua Copilului este și un moment de reflecție: ce fel de societate construim pentru generațiile viitoare? Avem infrastructura necesară pentru educație incluzivă? Prevenim violența domestică și abuzurile? Ascultăm vocea copiilor?

1 iunie e, deci, mai mult decât o zi de distracție – este un test al responsabilității colective față de cei mai tineri membri ai societății.