Ziua Marinei cu scandal la mal: Nicușor Dan la mănăstire, PSD la pontonul indignării

Dacă președintele merge cu familia la slujba de Sfânta Maria, iar Marina României își ține parada la Constanța, se cheamă „lipsă de respect” sau „program normal într-o țară normală”? PSD aruncă prima variantă.

Noi propunem o a doua, cu o corecție: respectul pentru Armată nu se măsoară la tribuna oficială, ci în felul în care îți faci treaba 364 de zile pe an și îți alegi reprezentanții pentru ziua a 365-a. Că altfel, facem din protocol o religie, iar din credință – un protocol.

Ce s-a întâmplat, exact:

Președintele Nicușor Dan a lipsit de la festivitățile de Ziua Marinei de la Constanța și a fost fotografiat la Mănăstirea Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus), alături de partenera sa și de cei doi copii. La malul mării au fost premierul Ilie Bolojan și ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu. Mesajul prezidențial către marinari a fost transmis public, la ceremonie, prin consilierul Cristian Diaconescu: mulțumiri pentru profesia grea, respect pentru drapelul purtat pe mări și oceane, încurajare și solidaritate. Adică fix ce trebuia spus, la fața locului, în 2025.

Cifrele paradei? Peste 3.500 de militari români și străini, 28 de nave, 25 de ambarcațiuni rapide și aproape 20 de aeronave. Spectacolul a existat, invitații au existat, discursul a existat. Lipsă a fost doar un om: președintele, care și-a delegat prezența. Nu e preferabil? Poți spune asta. E „ofensă la adresa Armatei”? E un salt logic.

Indignarea la minut: „gest urât”, „nu s-a mai văzut”

Dinspre PSD, tirul de acuzații a pornit imediat. „Nu îmi amintesc să fi lipsit vreun comandant suprem de la Ziua Marinei”, „gest urât față de Armata României”, „în plină tensiune la Marea Neagră”. E retorica standard: dacă lipsești de la o ceremonie, dezonorezi uniforma; dacă vii, „faci campanie”. În traducere: președintele e vinovat oricum – fie că respiră aer sfințit la mănăstire, fie că inspiră briza de pe faleza Comandamentului Flotei.

Păcatul capital? O alegere de normalitate, nicidecum o ofensă

Să ne înțelegem: în mod tradițional, șeful statului participă. A fost și rămâne un costum ceremonial important. Dar „tradiție” nu înseamnă obligație mecanică. Mai ales când mesajul se dă, simbolul există, guvernul este acolo, iar armata își desfășoară programul fără niciun incident. Nu dispare descurajarea NATO dacă omul A îl trimite pe omul B cu mesajul oficial. Descurajarea dispare dacă nu ai forțe, logistică, buget, exerciții – nu dacă scurtezi o strângere de mână.

„Păcatul” lui Nicușor Dan: a preferat să fie om, nu statuie

Aici e miezul. De Sfânta Maria, milioane de români merg la biserică. Unii și-au botezat copiii, alții și-au îngropat părinții, mulți își leagă viața de această sărbătoare. Nicușor Dan a ales să fie cu familia în ziua marii sărbători creștine, într-un loc cu încărcătură spirituală. A comunicat, a delegat, și-a asumat. Asta nu e „sfidare”. E un gest personal într-o zi personală – în paralel cu un gest instituțional perfect funcțional.

Dacă vrem președinți de carton, care bifează fiecare panglică și rostesc fiecare clopoțel, am avut destui. Dacă vrem un președinte om, s-ar putea să ne lovim, din când în când, de programul lui de om.

Ziua Marinei: simbol, nu test de interogator

Da, avem tensiune la Marea Neagră. Da, avem obligații în NATO. Și totuși, Ziua Marinei nu e Consiliul Suprem de Apărare a Țării. E sărbătoare publică, cu defilări, onoruri, binecuvântare, ancore în tradiția creștină a Zilei Sfintei Marii. E pentru marinari și pentru publicul care îi vede; e pentru copii care ridică spre cer ochii după elicoptere și pentru veteranii care salută. Politicul e invitat, nu pivot.

În plus, s-au văzut la Constanța exact acele semnale de solidaritate aliată pe care toți le invocă: militari români și străini, tehnică mixtă, lanț de interoperabilitate. Asta contează într-o zi cu mesaj strategic. Președintele și-a transmis mesajul; premierul și ministrul au fost acolo. Lanțul instituțional nu s-a rupt.

Argumentul „respectului”: sincer sau instrument de campanie?

Când invoci „respectul pentru Armată”, ar fi util să-l practici 365 de zile, nu doar când îți oferă pretextul perfect de a lovi adversarul. Respect înseamnă bugete realiste, achiziții fără șmen, cariere militare predictibile, locuințe decente, spitale militare care chiar tratează, nu rușinează. Respect înseamnă să nu amâni la infinit programe vitale, să nu corupi recrutarea, să nu te joci cu gradele pe sprânceană. Respectul nu se termină odată cu artificiile de pe faleză.

„Lipsa de respect” nu este o oră de absență de la un eveniment ceremonial. Lipsa de respect e când te întorci spatele nevoilor reale ale militarilor, iar a doua zi urci pe internet să dai cu bățul în președinte pentru like-uri rapide. Asta e simpla coregrafie a politicii.

„Două bărcuțe și un colăcel” – hiperbolă asumată, realitate verificabilă

Hai să nu fim ipocriți: de ani buni glumim amar pe seama capacităților maritime, între tehnică învechită, programe amânate și cârpeli. Da, e hiperbolă când spui „două bărcuțe și un colăcel vopsit de camuflaj”.

Dar tocmai Ziua Marinei ne arată o fotografie a momentului: ai 28 de nave și 25 de ambarcațiuni rapide pe apă, ai aproape 20 de aeronave în aer, ai 3.500 de militari români și aliați pe dispozitiv – și totuși discuția publică devine un proces verbal despre unde a stat președintele la ora 10:00. Serios acum: problema noastră e geografia liderului, nu geografia securității?

Delegarea nu e dezertare

Șeful statului a trimis un consilier prezidențial cu mesajul oficial. Guvernul a trimis premierul și ministrul Apărării. Instituțiile au funcționat. Dacă vrei să joci „n-a venit, deci ne-a disprețuit”, distorsionezi mecanica elementară a statului modern. Delegarea e normalitate. Asta nu micșorează Armata. Nu scade greutatea alianțelor. Nu schimbă rutele navelor.

Cât despre argumentul „nu s-a mai văzut așa ceva” – se mai vede, în democrații solide. Liderii au și viață privată, și libertate de conștiință. Atât timp cât statul livrează, nu e blasfemie.

Moral, politic, omenesc

Moral: să mergi cu familia la slujbă de Sfânta Maria nu e insultă. Să transmiți mesaj la ceremonie, prin reprezentant, e corect.
Politic: e comod pentru opoziție să dea foc la fitil; dar dacă tot vorbim despre apărare, poate discutăm serios despre logistică, personal, exerciții, industrie.
Omenesc: în zi de mare sărbătoare creștină, un președinte prezent printre oameni – nu în tribuna VIP – poate fi chiar un semn de normalitate. Uneori, gestul simplu bate poza cu epoleți.

Flecăreală sau substanță? Flecăreală…

Țara nu a fost mai puțin apărată pentru că Nicușor Dan a stat o oră în strană și nu pe tribună. Marina nu a navigat mai încet, NATO nu s-a clătinat, iar mesajul de susținere a fost rostit clar, la Constanța. Ce s-a clătinat, în schimb, e tentația noastră veche de a muta dezbaterea de la fond la formă, de la buget la bifă, de la exercițiu la fotografie.

Dacă vrem respect pentru Armată, să-l dăm întâi noi: prin finanțare, prin planuri pe termen lung, prin politici coerente. Ziua Marinei e a marinarilor. Președintele a salutat. Premierul a fost acolo. Restul e gălăgie de ponton.