160 de ani de la prima poezie publicată de Mihai Eminescu
Despre data și locul nașterii marelui poet Mihai Eminescu au existat, și există, mai multe controverse, dar există, însă, și o certitudine: când și unde a publicat prima poezie.
Data și locul nașterii lui Mihai Eminescu au fost acceptate la 15 ianuarie 1850, în Botoșani, precum a fost consemnat în registrul de nașteri și botez în arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani. În acest dosar, data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21, în aceeași lună, a aceluiași an. Poetul a fost botezat de preotul Ion Stamate, ajutat de fiul său, Dimitrie, diacon, la botez fiind prezenți, în afară de părinți, stolnicul Vasile Jurașcu, naș, și maica Ferovnia Jurașcu de la schitul Agafton, soră cu mama. Practic, azi se împlinesc 176 de ani de la nașterea marelui poet și 160 de ani de la prima poezie publicată de acesta.
Debutul literar al lui Mihaiu Eminescu
Potrivit hrisoavelor vremii, în 1866, când avea 16 ani, Mihai Eminescu are primele manifestări literare. În 12/24 ianuarie 1866, moare profesorul său de limba română- Aron Pumnul. Elevii școlii scot o broșură-„Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști”, în care apare și poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” semnată M. Eminoviciu, privatist.
Însă, Mihai Eminescu debutează ca poet în numărul 6 al revistei „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-asiu ave” (De-aș avea) (vezi documentul) scrisă într-un dialect de aromână. PUTEREA va prezenta textul acestei prime poezii scrise de Mihai Eminescu și publicată sub numele de Mihaiu Eminescu în nr. 6, din „25 faur 6 martiu“, al revistei „Familia- Foia enciclopedică și beletristică cu ilustratiuni”, unde „Iosifu Vulcanu” era „Proprietariu, redactoru, respundiatoriu și editoriu” . Revista „S-a tipăritu in Pest’a 1866, prin Alesandru Kocsi (in tipografi’a lui Erkovi, Galgoczi și Kocsi) Piati’a de pesci Nr. 9”.
„De- asiu ave…”
De- asiu ave si eu o flore
Mandra, dulce, rapitore,
Ca si florile din Maiu,
Fiice dulci a unui plaiu,
Plaiu ridiendu cu earba verde,
Ce legana, se perde,
Undoindu incetisioru,
Sioptindu siopte de amour;
De- asiu ave o floricica
Gingasia si tinerica,
Ca si florea crinului,
Albu ca neu’ a sinului,
Amalgamu d’o ros’u albia
Si de una purpuria.
Cantandu veselu si usioru,
Sioptandu siopte de amour;
De- asiu ave o porumbia,
Cu chipu albu de copilitia,
Copilitia blandisiora,
Ca o dî de primavera,
Catu ti de tine diuliti’a
I-asiu canta doin’a, doiniti’a.
I-asiu canta –o ‘ncetisioru,
Sioptandu siopte de amour.
Semnează Mihaiu Eminescu.
Trebuie precizat că Iosif Vulcan l-a convins să-și schimbe numele din Eminoviciu în Eminescu și, mai târziu, numele a fost adoptat și de alți membri ai familiei sale. În același an, îi mai apar alte cinci poezii în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan. Pe ultima pagină a nr. 6 al revistei Familia se menționa că „Cu esemplare complete mai potemu inca sierbi”, iar „Asisderere din Opt.-Dec. anul trecutu pretiulu 2 fl”.
FAMILIA- Ultima pagina