23 August: Pe vremuri, Ziua Naţională a Republicii Socialiste România, azi…

Luna august, ultima lună a verii, denumită și “gustar”. În această perioadă se coc, se mănâncă și se gustă cele mai multe fructe și legume ale anului. Oamenii sunt la  ultimul prag al concediului de vară, zilele devin mai scurte, se întrevăd sclipiri de toamnă, iar uneori…Uneori se întâmplă lucruri mai mult sau mai puțin istorice. În august.

Pe vremuri, Ziua Naţională a Republicii Socialiste România – 23 August, era ziua pe care regimul comunist o proclamase „Ziua victoriei revoluţiei antifasciste şi antiimperialiste”. După cum știe toată lumea, până în 1989, manifestările de 23 august au fost spectacole enorme cu efort uman dus la maximum. Dar, cum au stat cu adevărat lucrurile, puțini știu. Și poate e mai bine așa. În opinia istoricilor, românii ar trebui să cunoască semnificaţia zilei de 23 august. Care are două semnificații. Pe 23 august 1939 se semna la Moscova celebrul pact Ribbentrop Molotov, care marca istoria europeană şi celebrul protocol secret care ne afecta în mod direct fiind vorba de Basarabia. În al doilea rând, pe 23 august 1944, România a trecut de partea Aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial, întorcând armele împotriva nemților, foştii aliaţi.

Revolta vinde bine

În zilele noastre, simboluri puternice ale istoriei au devenit joc al marketingului, cu un slogan și o estetică potrivită. Revolta vinde bine, după cum bine se știe și se vede. Nu e o vină, societatea de consum știe să exploateze foarte bine meandrele nesfârșite ale vremurilor. Comunismul s-a mutat în cluburi, există petreceri cu „temă comunistă”, așa cum există parcurile Disneyland. Simbolurile ideologice au devenit „funny”, cântecele muncitorești de altădată sunt „cool”, ba chiar „cool-te”. Cunoscutul om de televiziune Octavian Ursulescu îmi spunea, la un moment dat rugat fiind să comenteze meandre de festival ale perioadei comuniste, că „istoria a devenit un fel de materie facultativă. Fițele țin de modul în care percepe fiecare sărbătoare, de orice fel ar fi ea, inclusiv religioasă. Cred că nu este normal ca după ce atâția ani am sărbătorit acea zi, acum să nu mai existe deloc, să dispară brusc din istorie”. Ursulescu spune că a fost pus de câteva ori în situația de a anunța iminenta apropiere a „marii sărbători”, organizatorii dedicându-i evenimentul artistic respectiv.

La nivel mondial, marketing nu mai înseamnă demult doar comerț cu lucruri utile, ci și comerț cu simboluri, cu amintiri, pornind de la „icon-urile” comuniste precum secera și ciocanul, steaua roșie sovietică, Che Guevara, schele, macaralele, furnale, etc. „După ce erau târâți cu forța la renumitele demonstrații de 23 August, oamenii se duceau la petreceri câmpenești. Toate aceste monstruoase petreceri câmpenești atât de hulite, dar și degustate de mulți, își au originea în acele pseudoevadări. Că era demonstrație sau nu, oamenii foloseau prilejul ca să se adune. Cu nici o altă ocazie nu erau admise adunările. Să nu uităm că tocmai o astfel de adunare, de incriminare, zisă, atunci, a făcut posibilă revolta din decembrie 1989. Știau ei ce știau…”, îmi răspundea nu demult criticul de modă Alin Gălățescu, la banala rugăminte de a comenta “semnificația” sărbătorilor din timpul comunismului.

O dezlegare

Alin Gălățescu mi-a mai vorbit atunci când nu mă așteptam să îmi răspundă atât de extins la o întrebare atât de banală, despre faptul că așa se ajungea la o formă distractivă, dar oficială de frondă și la geneza sărbătorilor la fel de „muncitorești” de azi. „Doar centrul de interes și amploarea sunt schimbate. Acum 23 August e eclipsat de 1 Mai – din nou oficial „al oamenilor ce muncesc” Avem deci azi un 23 August ridicat la scară și dus la parametri și mai înalt toxici: primitivism, muzică proastă și tare, mizerie, înghesuială, chiul, festivism… România – o patrie în care 23 August a fost pe rând un act de eroism și o scurtare a celui de-al Doilea Război Mondial. O dezlegare la carne și muzică, o captură a oamenilor cu munca, nu cu mintea, o debușare a esențelor unice de românism plenar… Trăiască 23 August! Nemuritor și profund băștinaș…”.

Epilog

Ultima defilare comunistă, din 23 august 1989, s-a desfășurat în București, în fața Casei Radio, din strada Știrbei Vodă. Soții Ceaușescu, împreună cu membrii Comitetului Politic Executiv (CPEX), diplomați, oameni ai muncii au asistat la acest eveniment.