Azi e „Lăsatul Secului de brânză”. Ce trebuie să nu faci de această sărbătoare

Publicat: 14 mart. 2021, 00:03, de Eliza Popa, în ACTUALITATE , ? cititori
Azi e „Lăsatul Secului de brânză”. Ce trebuie să nu faci de această sărbătoare

În data de 14 martie se sărbătorește „Lăsatul Secului de brânză”. Pe 7 martie a fost Lăsatul Secului de carne, ultima zi în care creștinii au putut mânca produse pe bază de carne.

Potrivit tradiției populare, Lăsatul Secului de brânză marchează ultima zi în care oamenii pot consuma produse de origine animală. De pe 15 martie, timp de 40 de zile, ne aflăm în Postul Paștelui.

În sâmbăta de dinaintea Lăsatei Secului de brânză, oamenii obișnuiesc să facă parastase, să dea de pomană și să mănânce „dulce”.

Cu prilejul Lăsatei Secului, oamenii obișnuiesc să facă mese în familie și să se odihnească. În vechime, ziua în care se sărbătorea Lăsata Secului era asemănată cu Revelionul, iar tinerele aduceau plăcinte și gogoși.

Nu este bine să împrumuți bani

Cea mai cunoscută superstiție privind Lăsata Secului este că, în această zi, nu este bine să împrumuți bani sau obiecte personale. De asemenea, efortul fizic nu este recomandat. La fel și mâncatul nesărat, care este de evitat.

Lăsatul Secului joacă un rol extrem de important în zonele rurale ale României, motiv pentru care oamenii au creat foarte multe tradiții și obiceiuri legate de această sărbătoare, care încă se mai păstrează.

Potrivit tradiției, în această zi copiii trebuie să meargă în vizită la părinți, iar finii, la nași. La sosire în locuința gazdelor, musafirii trebuie să le sărute mâna, să ceartă iertare ori, după caz, să ierte.

Cuvântul „sec” folosit în sintagma „lăsatul secului” face trimitere la ideea de alimente uscate, lipsite de grăsime. Specialistul în liturghie Badea Crișanu afirmă că acest cuvânt provine și din alterarea expresiei „lăsatul secului”, unde „secul” mai poate însemna și veacul sau timpul secular, lumesc.

Motiv pentru care, pe lângă schimbarea dietei alimentare obișnuită, postul îndeamnă și la schimbarea percepției asupra vieții zilnice și îndreaptă pe creștin spre rugăciune, ca act de comunicare și conectare cu divinitatea, potrivit doxologia.ro.