America pe marginea grohotișului: retrogradarea care i se trage de la „mărețul” Trump

Pentru prima dată din 1917, SUA își pierde ratingul suprem. iar de vină nu e decât „economia frumoasă” promisă de Trump – plină de reduceri fiscale delirante, găuri bugetare și iluzii protecționiste vopsite patriotic.

Un secol întreg au fost acolo, sus, pe soclul încrederii financiare globale. Statele Unite, bastionul capitalismului, patria dolarului și „refugiul investitorului prudent”. Dar în mai 2025, agenția Moody’s a scuturat piața mondială cu o decizie cât se poate de clară: retrogradarea ratingului de credit al SUA de la „Aaa” la „Aa1”, pentru prima dată în 108 ani.

Nu e doar un gest simbolic. Este un semnal de alarmă cu sonerie spartă și lumini de avarie fiscale.

Ce s-a întâmplat?

Pe 16 mai 2025, agenția de evaluare financiară Moody’s a retrogradat ratingul de credit al SUA de la „Aaa” la „Aa1”, marcând prima astfel de acțiune din 1917. Aceasta înseamnă că SUA nu mai deține cel mai înalt calificativ de credit din partea tuturor celor trei mari agenții de rating, după ce Standard & Poor’s și Fitch au făcut retrogradări similare în 2011 și 2023, respectiv.

Și ce-a dus la prăbușirea coroanei?

Pe scurt: deficite nesimțite, o datorie publică de 36 de trilioane de dolari (și în creștere accelerată), o dinamică fiscală complet scăpată de sub control și promisiuni populiste cu prețuri astronomice.

Principalul responsabil? Cel care se laudă zilnic că „n-a existat președinte mai bun pentru economie”: Donald J. Trump. Ajuns în al doilea mandat, cu o Congresul contorsionat între teamă și fanatism, Trump a împins SUA într-o logică economică de tip Las Vegas: toate pariurile pe iluzie.

Care sunt implicațiile?

Retrogradarea ratingului de credit poate avea mai multe consecințe:

• Creșterea costurilor de împrumut: Guvernul SUA ar putea fi nevoit să plătească dobânzi mai mari pentru a atrage investitori, ceea ce ar putea duce la creșterea ratelor dobânzilor pentru consumatori și întreprinderi.
• Potențial impact asupra piețelor financiare: Deși reacțiile imediate au fost limitate, investitorii ar putea deveni mai precauți, afectând piețele de capital.
• Presiune asupra politicilor fiscale: Această decizie ar putea determina factorii de decizie să ia măsuri pentru a aborda problemele fiscale pe termen lung.

Proiectul „One Big Beautiful Bill” – bombonica fiscală care sparge bugetul

Sub acest titlu pompos, Trump a lansat un pachet fiscal de proporții epice, aplaudat de MAGA-iști, dar privit cu îngrijorare de Wall Street și economiști serioși. Iată ce conține:

• Eliminarea taxelor pe bacșișuri – o găselniță populistă pentru a atrage susținerea lucrătorilor din servicii, dar cu un impact bugetar substanțial.
• Anularea taxelor pe orele suplimentare – sună bine, până vezi factura care vine cu 200 de miliarde de dolari minus la buget.
• Credit fiscal crescut pentru copii – în sine o idee bună, dar total neacoperită financiar.
• Alocarea a 350 de miliarde de dolari pentru deportări și apărare națională – transformarea politicii de imigrație într-un festival de cheltuieli necontrolate.

Totul într-un singur pachet – „mare, frumos și complet nesustenabil”. Estimările variază, dar între 3,8 și 6 trilioane de dolari se adaugă la deficitul federal în următorul deceniu. Da, ai citit bine: trilioane, nu miliarde.

Iar republicanii? Unii aplaudă, alții își fac cruce…

Într-o manevră tipică epocii Trump, conservatorii fiscali din Freedom Caucus au dat în clocot. Ei acuză că proiectul e „prea cheltuitor, prea socialist” (!), și cer tăieri mai drastice, în special în domeniul energiei verzi.

Așa că, în plin haos financiar, asistăm la lupte interne între republicanii populiști, miliardarii scutiți de taxe și conservatorii panicați de gaura bugetară care se cască sub picioarele lor.

Politica „tarifelor sfinte” – dublu salt cu spatele în epoca mercantilistă

Ca și cum găurile fiscale n-ar fi fost de ajuns, Trump a mai pus un strat gros de carton patriotard peste economie: tarife generale de 10%* pe toate importurile, plus taxe adiționale pentru țările cu care SUA are deficite comerciale.

(*Pe 2 aprilie 2025, președintele Trump a declarat „Ziua Eliberării” și a anunțat impunerea unui tarif universal de 10% pe toate importurile în SUA, începând cu 5 aprilie. Această decizie a fost luată în baza Legii Internaționale privind Puterile Economice de Urgență (IEEPA), invocând o „urgență națională” cauzată de deficitul comercial persistent al SUA.

În plus, pentru aproximativ 60 de țări considerate ca având practici comerciale neloiale, au fost anunțate tarife suplimentare, variind între 11% și 50%, programate să intre în vigoare pe 9 aprilie. Cu toate acestea, aceste tarife mai ridicate au fost suspendate pentru 90 de zile, cu excepția Chinei, pentru a permite negocieri.)

Această revenire la un protecționism dur nu doar că stârnește îngrijorare în rândul investitorilor, dar poate duce și la răspunsuri dure din partea partenerilor comerciali, declanșând un nou val de tensiuni comerciale internaționale.

Cu alte cuvinte, Trump reușește performanța rară de a speria atât piețele, cât și Congresul și aliații economici ai Americii.

A făcut ceva util în acest mandat? …hmm…

Dacă e să căutăm cu lupa lucrurile „bune” făcute în al doilea mandat, putem aminti:

• o relativă stabilitate a pieței muncii (dar bazată pe credit ieftin și injecții fiscale masive)
• o reducere temporară a inflației prin control artificial al prețurilor în energie și transporturi
• și o expansiune a programelor de infrastructură, care totuși nu acoperă golurile fiscale produse de „darurile” pentru bogați

În rest, multe dintre realizările trâmbițate sunt construcții retorice, în vreme ce economia reală geme sub povara deficitului și a dobânzilor tot mai mari.

Când realitatea fiscală te prinde din urmă

Moody’s n-a făcut decât să pună eticheta pe un borcan deja plin cu prostie politică și hazard economic. Retrogradarea nu e un capriciu al analiștilor – e efectul concret al unor politici fiscale nesăbuite, care pun în pericol încrederea globală în cel mai important actor economic al planetei.

America încă nu s-a prăbușit. Dar acum are o fisură în armura de titan. Și dacă „marele frumos” Trump continuă să-și alimenteze ego-ul din datoria publică, nu e exclus ca următoarea prăbușire să nu mai fie doar de rating, ci de sistem.