Reușită imensă a NASA. Contact cu o navă aflată la 24 miliarde de kilometri (Video)

Împotriva tuturor așteptărilor, inginerii Agenției spațiale americane NASA au primit un mesaj neașteptat, extraordinar, de la o distanță de 24 de miliarde de kilometri. Nava spațială Voyager 1, aflată acum în spațiul extraterestru interstelar profund, a transmis că setul de propulsoare a revenit la viață, după ce timp de douăzeci de ani s-a crezut că este irecuperabil.

Într-o cursă contra cronometru înainte de o lungă pană de comunicații, echipa de la NASA a făcut o încercare îndrăzneață și complexă de a restaura sistemul inactiv al sondei spațiale, care călătorește în univers din anul 1977. Teoria lor creativă a dat roade, transformând un sistem aproape uitat într-o rezervă care salva misiunea, exact la timp, potrivit Sci Tech Daily.

Într-o realizare inginerească remarcabilă, oamenii de știință NASA de la Laboratorul de Propulsie cu Jet (JPL) din California de Sud au reactivat un set de propulsoare de pe nava spațială Voyager 1, care nu funcționase din 2004. Aceste propulsoare fuseseră considerate scoase din funcțiune timp de două decenii.

Restaurarea lor nu a fost ușoară – a necesitat un amestec de gândire inteligentă și unele riscuri, dar echipa și-a dorit o rezervă fiabilă. Asta pentru că principalele propulsoare utilizate în prezent prezintă semne de înfundare din cauza reziduurilor, ceea ce le-ar putea împiedica să funcționeze chiar din această toamnă.

Intervenție într-un moment critic

Momentul în care s-a declanșat operațiunea era critic. NASA trebuia să reactiveze aceste propulsoare de rezervă înainte de 4 mai, când puternica antenă terestră responsabilă de trimiterea comenzilor către Voyager 1 și geamăna sa, Voyager 2, urma să se deconecteze pentru câteva luni pentru modernizări programate.

14:45 • ACTUALITATE

Pământul, lovit de cea mai mare erupție solară din acest an. Avertizarea NASA

22:21, 22.04.2025 • Internațional

Cercetătorii NASA au găsit un lucru neobișnuit pe o altă planetă. Nu au idee de unde provine

Lansate în 1977, ambele Voyager zboară acum prin spațiul interstelar cu viteze de aproximativ 35.000 de mile pe oră (56.320 km/h). Pentru a rămâne în contact cu Pământul, acestea folosesc propulsoare mici pentru a-și ajusta orientarea. Așa reușesc să-și mențină antenele îndreptate precis către planeta noastră, astfel încât să poată trimite și primi semnale.

Fiecare Voyager are un set de propulsoare principale care controlează mișcările în direcții multiple, împreună cu propulsoare separate pentru un anumit tip de mișcare numită mișcare de rostogolire. Din perspectiva Pământului, această rotație arată ca o antenă care se rotește precum un disc de vinil. Această mișcare subtilă ajută nava spațială să se fixeze pe o stea ghid pentru a rămâne aliniată corect.

Sondele Voyager, cele mai îndepărtate nave lansate de pe Pământ

Nava spațială are, de asemenea, propulsoare de rezervă pentru controlul rotației. Un al treilea set, care a fost folosit inițial în timpul survolurilor lor planetare, a fost repus în funcțiune în 2018 și 2019. Aceste propulsoare, însă, nu sunt capabile să gestioneze ajustările de rotație, care sunt cruciale pentru menținerea contactului cu Pământul.

Pentru a gestiona tuburile înfundate din propulsoare, inginerii comută între seturile de propulsoare primare, de rezervă și de traiectorie ale ambelor Voyager. Dar pe Voyager 1, propulsoarele principale de rotație au încetat să funcționeze în 2004 după ce au pierdut puterea la două încălzitoare interne mici. Inginerii au stabilit că încălzitoarele defecte erau probabil imposibil de reparat și au optat să se bazeze exclusiv pe propulsoarele de rezervă ale Voyager 1 pentru a orienta sistemul de urmărire a stelelor.

„Cred că, la momentul respectiv, echipa era de acord să accepte că propulsoarele principale de rostogolire nu funcționau, deoarece aveau o rezervă perfectă”, a spus Kareem Badaruddin, managerul misiunii Voyager la JPL, care gestionează misiunea pentru NASA.

„Și, sincer, probabil că nu credeau că sondele Voyager vor continua să funcționeze încă 20 de ani.”

Reușită nesperată, după două decenii

Munca avansată a dat roade: pe 20 martie, echipa a urmărit cum nava spațială își executa comenzile. Din cauza distanței de pe Voyager, semnalul radio are nevoie de peste 23 de ore pentru a călători de la nava spațială la Pământ, ceea ce înseamnă că tot ce a văzut echipa se întâmplase cu aproape o zi mai devreme.

„A fost un moment atât de glorios! Moralul echipei era foarte ridicat în acea zi”, a spus Todd Barber, șeful misiunii de propulsie de la JPL.

„Aceste propulsoare erau considerate pierdute. Și aceasta a fost o concluzie legitimă. Doar că unul dintre inginerii noștri a avut această idee că poate exista o altă cauză posibilă și că era remediabilă. A fost încă un miracol de salvare pentru Voyager.”

Sondele Voyager 1 și 2 sunt exploratoarele spațiale emblematice ale NASA, lansate în 1977 pentru a studia planetele exterioare – Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Situate acum la aproximativ 24 miliarde de kilometri (Voyager 1) și 21 miliarde de kilometri (Voyager 2) de Pământ, navele spațiale au călătorit mai departe decât orice obiecte create de om de-a lungul istoriei.