Conspirații post-electorale: bătălia s-a dat, războiul continuă

Publicat: 21 mai 2025, 07:45, de Radu Caranfil, în ANALIZĂ

bătălia s-a dat, războiul continuă

Ne-am fi așteptat, poate naiv, ca după votul popular să urmeze măcar câteva zile de liniște. O pauză decentă. Un semn de respect față de alegere, față de învingător, față de noi toți. Dar „pacea politică” e un concept extraterestru în România. Aici, dacă nu urli până-ți sar bojocii, nu exiști. Dacă nu înjuri, n-ai audiență. Dacă nu clamezi trădări, lovituri de stat, fraude mistice și conspirații planetare, ești suspect de normal.

Nicușor Dan a devenit președintele ales al României, însă înfrângerea lui George Simion – liderul AUR și port-drapelul blocului suveranist – a declanșat un val de reacții furtunoase în tabăra naționalistă. Imediat după scrutinul din 18 mai 2025, Simion a oscilat între contestare și resemnare: și-a revendicat prematur victoria la închiderea urnelor, pentru ca, câteva ore mai târziu, să revină cu un mesaj video în care își recunoștea înfrângerea și îl felicita (fără entuziasm) pe contracandidatul său.

Reacții la cald: „singuri împotriva sistemului”

Liderul AUR a ținut însă să sublinieze că a fost „singur împotriva întregului sistem” și le-a cerut celor peste 5 milioane de votanți ai săi să continue lupta pentru valorile promovate în campanie – familia naturală, credința creștină, libertatea.

Tonul lui Simion a amestecat deci concesia formală cu narațiunea victimizării: el și-a asumat rolul de martir politic, înfrânt doar de o coaliție generală a forțelor „sistemului”, și i-a îndemnat pe susținători să nu abandoneze cauza.

Laboratoarele furiei suveraniste: planuri de răzbunare și delir post-alegeri

În paralel, alți fruntași AUR au încercat să explice eșecul electoral invocând atât erori proprii, cât mai ales mașinațiunile adversarilor. Senatorii și strategii formațiunii au vorbit despre o „mobilizare fără precedent a partidelor sistemului” în favoarea lui Nicușor Dan și despre „televiziuni ostile care l-au atacat permanent pe Simion”.

Subtextul acestor declarații: AUR n-ar fi pierdut pe fond, ci din cauza unui front comun al întregii clase politice, susținute de media „aservită”, împotriva candidatului suveranist. Chiar acceptând rezultatul, suveraniștii sugerează că legitimitatea victoriei contracandidatului este șubrezită de intervenția incorectă a „sistemului” – concept-umbrelă care include deopotrivă partide tradiționale, instituții ale statului și influențe externe.

Explozie de conspirații și manipulări pe rețele

În orele și zilele de după alegeri, rețelele sociale au devenit terenul preferat de suveraniști pentru a-și exprima frustrarea și a-și consolida propriile narațiuni despre înfrângere. S-au viralizat colaje și postări manipulatorii menite să acrediteze ideea unui complot împotriva lui George Simion și a votanților lui.

Un exemplu scandalos l-a reprezentat un videoclip distribuit intens pe Facebook, care prezenta o fotografie falsificată cu Nicușor Dan alături de George Soros, urmată de o hartă absurdă în care România ar fi fost împărțită între Ungaria și Israel. Mesajul insinuat era delirant: noul președinte, mână în mână cu finanțistul Soros, ar complota pentru dezmembrarea țării.

Deși imaginea a fost demontată rapid ca fiind generată de inteligență artificială, simpla ei existență arată apetitul cercurilor conspiraționiste de a-l demoniza pe Nicușor Dan ca „pion globalist” și trădător de patrie.

”Patrioții” înfrânți nu dorm: cum se rescrie istoria unei înfrângeri cu semnul exclamării

Tot online, acuzații grave de fraudă au circulat încă din ajunul turului II. Lideri AUR au sugerat că votul din diaspora ar fi fost viciat, promovând zvonuri despre o presupusă implicare a guvernului pro-occidental din Republica Moldova în favoarea lui Nicușor Dan.

Autoritățile electorale de la București au dezmințit oficial aceste acuzații, însă narativul a prins rădăcini în bula suveranistă: mulți simpatizanți au ajuns să creadă că voturile românilor de peste Prut sau din Occident au fost „manipulate de sistem” pentru a-l împiedica pe Simion să câștige.

De la comentarii anonime până la postări ale unor conturi de propagandă, s-a promovat insistent ideea unui “furt electoral” difuz, greu de probat dar ușor de crezut de către cei deja convinși că „toți sunt împotriva noastră”.

În tranșee cu haiducii neamului: cum fierbe conspirația după eșecul electoral

Discursul suveranist post-alegeri a inclus și elemente de sarcasm amar și atacuri la persoană, semn că liderii acestor partide încearcă să-și mobilizeze baza prin orice mijloace. Anamaria Gavrilă, șefa Partidului Oamenilor Tineri (POT) – formațiune suveranistă aliată în turul II cu AUR – a postat un mesaj ironic-mușcător după anunțarea rezultatului: „Mâine așteptăm să scadă euro la 1 leu, ratingul de țară să urce la AAA și să fim declarați brusc o democrație deplină!”.

Evident, comentariul vizează euforia taberei învingătoare, sugerând că alegerea lui Nicușor Dan nu va aduce nimic bun, ci doar deziluzii economice și continuarea prefăcătoriei democratice. Mesajul lui Gavrilă a strâns mii de reacții, stârnind și indignarea multor internauți care au taxat tonul de „copil bosumflat”. Dar exact această retorică belicoasă o ajută pe lidera POT să se poziționeze drept “voce a opoziției veritabile”, care sfidează triumfalismul „sistemului”. (În aceeași notă, Gavrilă lansase în campanie un atac fără precedent, cerându-i lui Nicușor Dan să-și facă test psihiatric și să dovedească public că nu suferă de vreo boală – o încercare de a-l stigmatiza pe adversar și de a alimenta suspiciuni privind capacitatea sa mentală.)

Șoșo – manual de supraviețuire în Bula Absurdului

La rândul ei, senatoarea Diana Șoșoacă – lidera partidului SOS România – a adoptat un discurs virulent de contestare a legitimității scrutinului. Șoșoacă a declarat că refuză să voteze în turul final pe motiv că „este o mascaradă la care nu poate lua parte”.

În intervențiile sale live pe Facebook, ea a clamat că „alegerile sunt lovite de nulitate absolută, neconstituționale”, numindu-se pe sine „singurul om care nu s-a lăsat șantajat și cumpărat de sistem”. Retorica sa combină teoriile conspirației juridico-procedurale (ciclu electoral invalid, tururi „fabricate” în afara Constituției) cu elemente de cult al personalității („eu, singura incoruptibilă”).

Șoșoacă și-a continuat tirada post-alegeri avertizând că românii care l-au votat pe Simion vor fi atât de revoltați încât „se vor lua la bătaie” unii cu alții, provocați de autorități. Practic, lidera SOS prefigurează un scenariu apocaliptic de violență civică iminentă, punând eventualele tulburări pe seama frustrării populare legitime împotriva „sistemului tiranic”.

Mesaje ca ale sale țintesc să mențină vie indignarea electoratului radical, alimentând sentimentul că voința poporului a fost răsturnată prin manevre oculte și că numai revolta mai poate restabili ordinea „firească”.

Umbra propagandei ruse: narațiuni importate și adaptate

Multe dintre temele și teoriile vehiculate de suveraniștii români în aceste zile trădează o inspirație clară din propaganda rusă recentă. Înfrângerea lui George Simion a fost comentată în ton necrologistic de ideologii Kremlinului, care au turnat gaz pe focul conspirațiilor.

Aleksandr Dughin – ideologul ultranaționalist apropiat de Putin – a lansat acuzații halucinante, susținând (fără vreo dovadă) că „președintele Franței, Emmanuel Macron, a intervenit pe față în alegerile din România” pentru a-l opri pe Simion.

Mesajul lui Dughin, difuzat pe contul său de social media și preluat apoi în cercurile suveraniste, cataloghează Uniunea Europeană drept o „dictatură liberală pură” și cheamă la „o revoluție de amploare” prin care europenii să-și „recupereze voința politică reală”.

Îndemnuri la ”revoltă populară”

Acest tip de discurs – care îmbină anti-occidentalismul feroce cu apelul la insurecție împotriva elitelor liberale – se regăsește din ce în ce mai vizibil și în retorica suveraniștilor români. Fără a cita direct sursa rusă, exponenții AUR, SOS sau POT au început să strecoare în declarațiile lor idei similare: că Bruxelles-ul ar fi subjugat națiunile europene, că democrația e o fațadă menținută de „elite neomarxiste”, ba chiar că doar o revoltă populară ar mai putea readuce „voința poporului” la putere.

Disperare mare la Kremlin…

Nu este prima dată când propaganda de la Moscova oferă muniție ideologică extremiștilor locali, însă acum sincronizarea este stridentă. În preajma turului II, același Aleksandr Dughin jubilase la vestea că Simion intrase primul în cursă, proclamând într-un limbaj mistic că „dacă va câștiga patriotul Simion, globaliștii fie îl vor ucide, fie vor anula alegerile… nu mai e o luptă politică, e Antihristul împotriva oamenilor”.

Această viziune maniheist-apocaliptică, în care tabăra progresistă este asimilată Răului absolut („Antihristul”), iar naționaliștii creștini reprezintă forțele binelui, a prins rădăcini și pe plaiurile mioritice. Limbajul religios și teoriile conspirației de sorginte mistică au fost mereu prezente la marginile discursului suveranist românesc, însă după alegeri ele devin tot mai explicite.

Satana globalistă

Figuri ultra-ortodoxe din anturajul acestor partide vorbesc deschis despre „lupta împotriva Satanei globaliste”, despre „reîncreștinarea României” și despre faptul că înfrângerea lui Simion ar fi opera unor forțe satanice care vor să distrugă națiunea. Practic, propaganda rusă a oferit suveraniștilor locali un cadru epic: pierderea alegerilor nu e un simplu eșec politic, ci un episod dintr-o bătălie existențială între Bine și Rău, între patrioti și antihristii neomarxiști.

Acest cadru le permite învinșilor să își justifice continuarea luptei cu și mai mult fanatism, mobilizând nucleul dur de susținători pe baza credinței că miza depășește cu mult un post vremelnic de președinte.

Narativele obișnuite ale Rusiei

De asemenea, tropii* propagandei ruse privind războiul din Ucraina și orientarea geopolitică a României și-au găsit ecou în mesajele suveraniste. În declarațiile sale, Dughin a salutat faptul că Simion „are o atitudine foarte negativă față de Zelenski, la fel ca Viktor Orban” și a sugerat că o eventuală administrație Simion s-ar fi putut alia cu Ungaria și Slovacia împotriva sprijinului pentru Ucraina.

După alegeri, vocile suveraniste au preluat această teză, criticând vehement pozițiile pro-occidentale ale lui Nicușor Dan. Liderii AUR și ai aliaților lor au început să pună la îndoială deschis continuarea ajutorului românesc pentru Ucraina, insinuând că noul președinte, fiind „sluga UE și a lui Iohannis”, ne va implica și mai mult în conflictul de peste graniță împotriva intereselor poporului.

Retorica anti-UE

Totodată, ei au reluat retorica eurosceptică intensificată în propaganda rusă: de pildă, Emil Boc (primar PNL) a caracterizat turul II ca pe „un referendum pentru rămânerea în UE sau ieșirea din UE” – afirmație exploatată de suveraniști pentru a clama că votul la aceste alegeri a fost viciat de șantajul emoțional cu apartenența la Uniune.

În viziunea lor, „dictatura liberală de la Bruxelles” ar fi băgat spaima în români ca să nu aleagă un naționalist, amenințând cu izolarea sau tăierea fondurilor dacă ar fi ieșit Simion. Deși nimeni din conducerea UE nu a făcut asemenea declarații, suveraniștii alimentează percepția că România este o colonie fără suveranitate reală, unde mai-marii Europei decid în ultimă instanță cine poate conduce țara.

Tezele Kremlinului privind “suveranitatea confiscată” și “Occidentul decadent tiranic” au fost adaptate și reciclate pentru publicul românesc.

Diferența e doar de nuanță: acolo unde Dughin vorbește despre “dictatura liberală” în termeni geopolitici, Simion, Șoșoacă & co. vorbesc despre “statul paralel” și “rețeaua progresistă” din interior sprijinită de forțe externe.

Ținta retoricii rămâne însă aceeași – delegitimarea noului președinte și a orientării pro-occidentale a României, precum și menținerea unei stări de indignare permanente în rândul susținătorilor naționaliști.

gândirea extremistă rămânie vie

Regruparea suveraniștilor și noile linii de atac

Cu toate că au pierdut bătălia pentru Cotroceni, partidele suveraniste nu dau semne de resemnare – dimpotrivă, se pregătesc de o repoziționare agresivă în perioada post-alegeri. Ne putem aștepta ca în lunile următoare retorica lor să se radicalizeze și mai mult, pe câteva direcții principale:

Contestarea legitimității și postura de “opoziție absolută”:

Suveraniștii vor continua să repete că alegerile au fost „aranjate” de sistem și că noul președinte este ilegitim, marioneta „ocultei globaliste”. În Parlament și în spațiul public se vor erija în singura opoziție reală, acuzând atât puterea, cât și partidele tradiționale de complicitate la trădarea intereselor naționale.

Această strategie a indignării permanente îi va ajuta să își mențină baza electorală unită și furioasă, convinsă că luptă împotriva unui regim ilegitim.
Cultivarea mitului “furtului” și noi teorii ale conspirației:

Narativul fraudării alegerilor va fi întreținut pe termen lung. Ne putem aștepta la ”aberații” noi, inventate pentru a menține vie teoria conspirației: de pildă, suveraniștii ar putea pretinde că au apărut „dovezi” despre influențe străine (servicii secrete occidentale, fonduri ONG) în campania lui Nicușor Dan, sau că instituțiile de forță (STS, SRI) au manipulat numărătoarea voturilor.

Chiar fără probe, asemenea fabulații vor fi repetate până când o parte din opinia publică le va considera plauzibile. Deja s-a văzut cum o simplă fabulație (implicarea guvernului moldovean) a căpătat tracțiune; pe același model, pot apărea noi inepții: “USB-urile cu voturi false aduse de afară”, “algoritmul Facebook care a favorizat propaganda progresistă”, “votul multiplu organizat de rețeaua Soros” ș.a.m.d.

Scopul este ca în mentalul colectiv al susținătorilor extremiști să rămână certitudinea că nu poporul a decis, ci o conspirație ascunsă.
Repliere politică și unificarea taberei naționaliste:

După șocul înfrângerii, este posibil ca aceste trei partide – AUR, SOS, POT – să caute modalități de a colabora și mai strâns pentru viitor. Deja ele au acționat ca un bloc suveranist în multe privințe; acum ar putea oficializa alianțe electorale pentru alegerile viitoare, încercând să nu mai divizeze votul naționalist.

Totodată, vor încerca să atragă în sfera lor alte figuri ultraconservatoare, personalități publice dezamăgite de partidele mainstream sau segmente ale Bisericii Ortodoxe care împărtășesc viziunea lor asupra „decadenței Occidentului”.

Vedem deja cum mesaje de susținere pentru „lupta suveranistă” vin nu doar de la propagandiști ruși, ci și de la anumiți lideri de opinie autohtoni (de exemplu anumiți artiști sau preoți cunoscuți pentru vederi conservatoare). S-ar putea cristaliza un front comun mai larg al “patrioților”, cel puțin la nivel de discurs public, cu impact în special pe rețelele de socializare.
Atac pe teme socio-culturale: familie, religie, minorități:

Rămași fără un lider ”de stat”, suveraniștii își vor concentra „revolta” în zona cultural-identitară, unde pot marca puncte propagandistice. Ne putem aștepta la o intensificare a campaniilor anti-LGBT (de exemplu, vor susține că noua putere va introduce educație sexuală „progresistă” sau că va legaliza căsătoriile gay împotriva voinței poporului).

De asemenea, vor specula orice inițiativă a guvernului sau a președintelui privind drepturile minorităților, migrație sau politici de mediu, prezentând-o drept dictată de la Bruxelles pentru a slăbi națiunea română.

Un exemplu previzibil: dacă autoritățile vor adopta măsuri de reducere a emisiilor sau de tranziție verde, discursul suveranist le va denunța ca “parte a planului Great Reset” menit să sărăcească populația. Orice schimbare socială va fi răstălmăcită ca un atac la tradiție și la omul de rând, alimentând indignarea populară față de „elitele progresiste”.
Exploatarea nemulțumirilor economice și a crizelor:

Suveraniștii vor capitaliza prompt pe seama oricărei dificultăți economice din perioada următoare. Dacă moneda națională se depreciază ori inflația persistă, ei vor spune: “Uitați-vă, ați votat «progresiștii» și a doua zi Euro tot a urcat, viața nu s-a îmbunătățit deloc!”.

Ironii – precum cea a Anamariei Gavrilă – despre cursul Euro prefigurează această linie de atac. În esență, orice promisiune neonorată sau așteptare neîmplinită sub noul regim va fi pusă în cârca „sistemului viclean”, consolidând mesajul că doar naționaliștii ar fi fost soluția bună.

În plus, dacă apar crize internaționale (un nou val de refugiați, probleme energetice, pandemia etc.), discursul suveranist va deveni și mai strident: ei vor da vina pe “globalizare” și pe “slugărnicia conducerii față de străini”, pozând în salvatorii care ar fi protejat poporul de aceste necazuri.

Această tactică de a flata retrospectiv electoratul – “vedeți, dacă ieșeam noi, era mai bine” – îi ajută să semene regrete și să recupereze susținerea celor indeciși sau dezamăgiți.
Martirizare și victimizare permanentă:

Ne putem aștepta ca George Simion, în special, să joace tot mai mult cartea martirului politic persecutat. Orice anchetă sau acuzație îndreptată împotriva lui ori a colegilor săi (fie legată de finanțări obscure ale campaniei, fie de declarații controversate) va fi imediat denunțată ca “vânătoare de vrăjitoare” orchestrată de președinte și de servicii.

În acest registru, suveraniștii vor pretinde că „lupta pentru România” continuă în condiții de prigoană, că puterea vrea să le reducă la tăcere vocea patriotică. Această narativă a persecuției este menită să trezească solidaritate – susținătorii vor fi chemați să apere “victimele sistemului” prin proteste de stradă, petiții, activism online agresiv.

În esență, vor întreține o atmosferă de tensiune și conflict politic permanent, în care suveraniștii joacă rolul eroilor hăituiți de tirani.
Legitimare internațională și alianțe externe:

Nu în ultimul rând, liderii suveraniști români vor încerca să-și întărească legăturile cu mișcări similare din străinătate, pentru a căpăta greutate. Mesajul lui George Simion către „toți suveraniștii, patrioții și conservatorii din întreaga lume” indică intenția de a se conecta la rețeaua internațională a dreptei radicale.

Ne putem aștepta să-i vedem participând la conferințe pan-europene ale naționaliștilor, cultivând relații cu personalități precum Marine Le Pen, Viktor Orbán sau reprezentanți ai mișcării MAGA din SUA.

Prin astfel de alianțe simbolice, suveraniștii vor susține că lupta lor din România face parte din „bătălia globală pentru libertate împotriva globalismului”. Această validare externă le poate oferi un plus de credibilitate în fața propriilor fani, alimentându-le entuziasmul că „nu suntem singuri, pretutindeni oamenii se ridică!”.

Totodată, legăturile internaționale pot aduce resurse și know-how de campanie (inclusiv tactici online, finanțări prin ONG-uri simpatizante etc.), ceea ce ar spori capacitatea suveraniștilor de a ține viu curentul contestatar până la următoarele alegeri.

Deși au pierdut pe 18 mai,

… suveraniștii români nu par dispuși să își diminueze retorica inflamantă – dimpotrivă, înfrângerea îi împinge spre un discurs și mai vehement, conspiraționist și revanșard. AUR, SOS și POT încearcă să transforme eșecul electoral într-un combustibil pentru următoarea etapă a „luptei pentru România”.

O luptă purtată mai mult pe tărâmul percepțiilor și emoțiilor colective decât pe terenul politic obișnuit, cu armele propagandei digitale, ale naționalismului mistificat și ale furiei întreținute. Rămâne de văzut dacă această strategie de permanentă insurgență retorică le va permite să câștige capital politic pe termen lung sau dacă, dimpotrivă, societatea românească va obosi sub tirul atâtor teorii alarmiste și va resimți nevoia de calm și raționalitate.

Războiul lor abia începe

Cert este însă că, pentru moment, vocea suveranistă răsună mai strident ca oricând, refuzând să se retragă înfrântă și promițând că adevărata confruntare – “războiul nostru”, cum l-a numit Simion – abia începe.

* am folosit termenul tropi în sensul lui din analiza discursului și retorică – adică acele motive recurente, figuri de stil sau idei-cheie care apar în mod repetat într-un anumit tip de comunicare, în cazul nostru: în propaganda rusă.

Pe scurt, tropii propagandei ruse sunt acele elemente narative și simbolice care definesc discursul Kremlinului. Câteva exemple clare: