Petrol și furie: energia devine un câmp de luptă în Orientul Mijlociu

Infrastructura energetică a Iranului a devenit o nouă linie de front în conflictul tot mai intens cu Israelul, după ce duminică mai multe atacuri aeriene au vizat rezervoare de combustibil din Teheran și instalații de procesare a gazelor naturale de pe coasta sudică a țării.

În contextul în care sectorul energetic iranian este deja slăbit de ani de sancțiuni internaționale și lipsa investițiilor externe, aceste lovituri adâncesc vulnerabilitățile interne ale regimului de la Teheran și amplifică tensiunile din Orientul Mijlociu, scrie Financial Times.

Atacuri strategice cu implicații globale

Potrivit informațiilor, Israelul a atacat cel puțin două rafinării de gaz și două depozite de combustibil, într-o acțiune considerată de analiști o escaladare semnificativă, cu posibile repercusiuni asupra piețelor internaționale. Prețul petrolului Brent a crescut luni cu 5%, depășind 78 de dolari pe baril, un maxim atins anterior în luna ianuarie. De la începutul ostilităților săptămâna trecută, prețul țițeiului a crescut cu 10%, pe fondul temerilor că violențele ar putea afecta întregul lanț de aprovizionare cu energie din regiune.

Richard Bronze, analist geopolitic la firma de cercetare Energy Aspects, a declarat că „ne aflăm pe o scară a escaladării și nu este clar unde și cum se va opri”. În centrul îngrijorărilor se află strâmtoarea Hormuz, punct strategic prin care trece aproximativ o treime din petrolul și gazele naturale exportate pe mare la nivel global. Deocamdată, traficul maritim în zonă continuă fără întreruperi.

Ținte cu dublă utilizare: militară și civilă

17:19 • ACTUALITATE

Români blocați în zone de conflict: 385 de cetățeni au cerut ajutor în Israel și Iran

17:03 • Internațional

Războiul nu e de ajuns: cum poate fi evitată bomba iraniană

Israelul a transmis că atacurile au vizat în principal infrastructura folosită atât pentru alimentarea civilă, cât și pentru scopuri militare, scopul fiind slăbirea capacităților interne ale Iranului, nu neapărat a exporturilor sale de petrol – care se îndreaptă în mare parte spre China. Strategia pare a repeta modelul aplicat anterior în Liban: atacuri precise, eliminarea liderilor militari și distrugerea infrastructurii-cheie.

Potrivit experților, țintele alese transmit și un semnal clar: „nimic nu este în afara limitelor”, după cum a declarat John Raine, consilier în cadrul International Institute for Strategic Studies din Londra. Totuși, el nu crede că obiectivul Israelului este distrugerea completă a rețelei energetice iraniene.

Conform dreptului internațional umanitar, atacurile asupra infrastructurii energetice sunt permise doar în măsura în care acestea servesc obiective militare. În trecut, exemple similare includ distrugerea barajelor hidroelectrice din Ruhr de către forțele britanice în al Doilea Război Mondial. În schimb, atacurile asupra infrastructurii cu scop civil sunt interzise – iar Curtea Penală Internațională a emis deja mandate de arestare în cazuri similare, inclusiv pentru atacuri rusești asupra rețelelor energetice civile din Ucraina.

Reacția Iranului și riscurile unei escaladări regionale

Ca răspuns, Iranul a atacat duminică infrastructura energetică a Israelului. Una dintre cele mai mari rafinării din Haifa a raportat avarii la conducte și linii de transmisie, deși fără victime sau oprirea operațiunilor.

Precedentele arată că Iranul este dispus să extindă conflictul dacă se simte amenințat. În 2019, în contextul sancțiunilor impuse de administrația Trump, Teheranul a fost acuzat de atacuri asupra navelor petroliere din Golf și asupra unor instalații saudite, acțiuni ce au afectat temporar jumătate din producția de petrol a Arabiei Saudite.

Deși Iranul a încercat recent să îmbunătățească relațiile cu vecinii săi – reușind să restabilească legăturile diplomatice cu Arabia Saudită în 2023, printr-o mediere chineză – actualul conflict amenință acest proces. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au intensificat măsurile de apărare în jurul infrastructurii energetice, iar poziția lor actuală este una de prudență și apel la dezescaladare.

Piața petrolului: între precauție și incertitudine

În prezent, piața mondială a petrolului este considerată bine aprovizionată, iar OPEC a anunțat anterior intenția de a crește producția. Cu toate acestea, comercianții adoptă o atitudine precaută, evitând asumarea unor riscuri în contextul escaladării. „Tranzacțiile speculative vor fi reduse, iar riscurile sunt prea mari pentru a fi ignorate”, afirmă Richard Bronze.

Sursa: FT

În privința unei posibile blocări a strâmtorii Hormuz, opinia specialiștilor rămâne rezervată. Deși Iranul deține capacități militare care i-ar permite o astfel de acțiune, acestea nu au mai fost folosite de la războiul cu Irakul din anii ’80. Evoluțiile tehnologice și geopolitice din ultimele patru decenii fac o astfel de mișcare extrem de riscantă.

Atacurile asupra infrastructurii energetice iraniene marchează o etapă periculoasă în conflictul cu Israelul, cu implicații majore asupra securității energetice globale și stabilității regionale. În timp ce liderii mondiali privesc cu îngrijorare posibila extindere a conflictului, piețele de energie rămân extrem de sensibile la orice nouă mișcare pe tabla de șah a Orientului Mijlociu.