Nicușor Dan, campionul răspunsurilor fără răspuns. Multă transparență, puține lucruri lămurite

Președintele României a convocat marți seară presa la Cotroceni, anunțând că va vorbi deschis despre problemele țării. Nu l-a chemat nimeni la explicații, nu l-a surprins vreun jurnalist pe holurile Parlamentului. Nicușor Dan și-a organizat singur întâlnirea, a stabilit ora și a invitat publicul să urmărească spectacolul transparenței prezidențiale.

După atâtea explicații, precauții și formulări atent cântărite, multe dintre întrebările importante au rămas fără răspunsuri concludente.

Justiția merge ”mai bine”. Președintele simte asta

Întrebat despre procurorii-șefi numiți în urmă cu aproximativ șase luni, Nicușor Dan și-a apărat alegerile, respingând ideea că ar fi fost impuse de PSD.

„Eu consider că, față de situația din Ministerul Public, alegerea este una bună”, a declarat președintele.

Despre rezultate, însă, vom afla ulterior. Procurorii-șefi pregătesc un raport care urmează să fie analizat.

Până atunci, Nicușor Dan constată o „dinamizare a activității parchetelor”, apreciere formulată inclusiv în termenii unei impresii intuitive.

Performanța Justiției, evaluată înainte de prezentarea rezultatelor

Aici apare problema.

Eficiența parchetelor se măsoară prin anchete finalizate, dosare importante trimise în judecată, durata procedurilor și rezultate verificabile.

Președintele nu a prezentat asemenea indicatori în răspunsul său.

După șase luni, aflăm că numirile au fost bune, că lucrurile par să se miște și că dovezile urmează să apară.

O evaluare favorabilă, cu demonstrația amânată.

De fapt… nimic relevant.

Nimic despre mirosul pestilent al Sistemului, nimic despre nesimțirea eternă a magistraților, nimic despre acest CSM care sfidează normalitatea și bunul-simț.

Nimic. Nimic. Nicio vorbuliță.

Nimic curajos despre Lia CiocârLia și asistența de ultimă frontieră pentru interlopi și politicieni-interlopi.

Omul a părut captiv al unui calcul de supraviețuire pe funcție.

În ce scop, ne întrebăm din nou?

Păi… ca să încerce să ”limiteze” proporțiile disoluției Statului Român. Fiindcă, să nu ne mințim, asta este etapa istorică în care ne aflăm.

Omul crede că asta e menirea lui. A nimerit prost pe funcție. fiindcă e groasă rău. Și el face cumva să ”salveze” Țara.

Conferința pe care președintele a convocat-o singur

Nicușor Dan anunțase că va vorbi deschis despre provocările ultimelor luni și prioritățile viitoare.

Așadar, exista o așteptare legitimă: președintele urma să prezinte concluzii, decizii și explicații concrete.

În schimb, stilul său caracteristic a dominat întâlnirea.

Formulări prudente, contextualizări, rezerve, explicații despre dificultatea problemelor și promisiuni de clarificări ulterioare.

Desigur, un președinte nu trebuie să improvizeze răspunsuri la întrebări complicate.

Prudența este necesară.

Dar există o diferență considerabilă între prudența responsabilă și evitarea sistematică a concluziilor.

Transparența nu se măsoară cu cronometrul

Faptul că un președinte acceptă întrebări reprezintă o normalitate democratică, nu o performanță extraordinară.

Iar durata unei conferințe nu spune nimic despre utilitatea ei.

Poți vorbi îndelung, poți răspunde politicos fiecărui jurnalist și poți explica minuțios de ce lucrurile sunt complicate.

Dacă la sfârșit publicul nu știe mai mult despre deciziile viitoare, transparența rămâne în mare parte un exercițiu de imagine.

Multă disponibilitate, puțină claritate

Nicușor Dan pare să considere că un răspuns devine mai responsabil cu cât conține mai multe precauții.

Numai că funcția prezidențială presupune și asumarea unor poziții clare, inclusiv atunci când acestea deranjează.

Președintele ne-a invitat la Cotroceni pentru a ne explica lucrurile.

Am aflat, mai ales, că lucrurile sunt complicate, că trebuie analizate și că vom primi cândva explicații suplimentare.

O seară lungă de ”transparență”.

Păcat că, în atâta lumină, răspunsurile concrete s-au văzut atât de greu.