„Sacrificiul e greșit direcționat. Și Ilie Bolojan va avea de suferit”. Măsura cu care ar trebui să începem, potrivit lui Mircea Coșea

Într-un context economic tensionat, dominat de măsuri de austeritate ale Guvernului Bolojan și temeri colective legate de o potențială criză profundă, profesorul Mircea Coșea aduce o perspectivă lucidă și critică asupra politicilor fiscale actuale și a mentalității românești în fața adversității.

„Nu suntem în faliment. Trebuie să ne preocupe dezvoltarea, nu doar deficitul”

Profesorul Coșea respinge ferm ideea răspândită în spațiul public conform căreia România ar fi în pragul colapsului economic.

„Suntem nici pe departe în faliment”, afirmă el, subliniind că orientarea exclusivă a politicii guvernamentale către reducerea deficitului bugetar este o abordare periculoasă. Potrivit acestuia, o guvernare sănătoasă trebuie să includă politici de dezvoltare și de creștere economică, alături de o viziune socială clară.

„Politica bugetară este o parte a politicii guvernamentale. Nu poți să orientezi totul doar spre deficit. Ai nevoie și de politici publice de dezvoltare”, explică profesorul.

Guvernul nu este o companie. Rolul lui este social

O altă critică dură vizează declarațiile unor oameni de afaceri, precum Dragoș Anastasiu, care au sugerat că țara ar trebui condusă precum o firmă. Coșea respinge vehement această idee:

„Firma are ca obiectiv profitul. Guvernul are ca obiectiv bunăstarea populației”.

Din această perspectivă, guvernul are obligația de a se ocupa de problemele sociale, chiar și atunci când nu există un randament economic imediat.

„Guvernul trebuie să facă bani, nu doar să ia bani. Trebuie să dezvolte țara, nu doar să o ajusteze fiscal”, avertizează profesorul.

Pachetul de măsuri fiscale: o politică de sperietură

Referindu-se la politicile implementate de guvernul condus de Ilie Bolojan, Coșea recunoaște că unele măsuri erau necesare, dar critică modul de implementare și prioritățile alese.

„Măsurile care duc țara într-o situație de sacrificiu nu sunt o soluție. Unele trebuiau luate demult, dar nu în acest fel”, spune el.

O problemă majoră semnalată este faptul că povara fiscală cade în principal pe mediul de afaceri, exact în perioada în care acesta ar trebui susținut, nu sufocat.

„Ai nevoie de colectare la buget, dar colectarea se face dacă cineva produce. Dacă pui presiune pe producători, unii intră în faliment.”

Evaziunea fiscală: marea problemă ignorată

Unul dintre cele mai grave și ignorate fenomene este, în opinia sa, evaziunea fiscală mare – care, paradoxal, nu vine de la micii întreprinzători, ci de la companiile cu capital majoritar de stat.

„Evaziunea mare este suportul economic cel mai puternic. Vine de la firmele care lucrează pentru putere, unde sunt oameni în consilii de administrație, directori puși politic, oameni care controlează jocul.”

Această evaziune este întreținută de societăți-căpușă și de un sistem care descurajează lupta reală cu frauda, pentru că ar afecta interesele celor de la vârful politicii.

Atacul asupra pensiilor contributive: o decizie imorală

Profesorul critică dur propunerile privind modificarea bazei pensiilor contributive, considerându-le un act de „socialism primitiv”.

„Pensia de contributivitate este un bun privat. Ea se constituie prin cotizații lunare, este proprietatea omului care a muncit. De ce să i se ia din bani?”

În opinia sa, diferențierea între „pensii mari” și „pensii mici” în cazul sistemului contributiv nu are justificare economică sau morală.

Descurcăreala românească – o formă de adaptare la neîncrederea în stat

Coșea observă că românii s-au adaptat istoric la orice situație, inclusiv la cele mai grele. Dar această adaptabilitate vine la pachet cu o neîncredere profundă în instituțiile statului, care duce la mici acte de evaziune, de la șpăgi în spitale, până la refuzul de a emite bonuri fiscale.

„Românii întreabă: de ce să plătesc taxe, dacă nu primesc nimic în schimb? Nicio școală mai bună, niciun spital mai bun. Și atunci, mă descurc singur.”

Mircea Coșea atrage atenția că adevărata reformă fiscală și economică nu trebuie să înceapă cu sacrificiul celor corecți sau al mediului privat, ci cu tăierea privilegiilor și combaterea evaziunii mari. Un stat care ignoră nevoile sociale și acționează după logica profitului nu-și îndeplinește menirea. „Guvernul nu este o firmă. Este garantul bunăstării publice.”