Trump, Iran și fantomele din inbox: hackeri iranieni amenință cu publicarea a 100 GB de e-mailuri compromițătoare

În plin conflict militar și geopolitic, războiul se mută în rețea: „Robert”, un hacker iranian cu nume de băiat din clasa a patra, susține că are tot ce-i trebuie pentru a dinamita cercul intim al lui Donald Trump.

O nouă mutare pe tabla războiului: „Checkmate”, semnat Robert

În timp ce rachetele americane și israeliene brăzdează cerul Orientului Mijlociu, în subteranele invizibile ale internetului se joacă un alt război. De data asta, fără avioane stealth, dar cu arme la fel de precise: e-mailuri. Tone de e-mailuri. Mai exact, 100 de gigabytes, furate, se pare, de o grupare de hackeri susținuți de regimul iranian.

Sub un pseudonim absolut năucitor – Robert – un membru al grupării a anunțat că a pus mâna pe conturile de mail ale unor personaje din nucleul dur al lui Donald Trump. Printre „victime”: Susie Wiles (șefa staff-ului de la Casa Albă), Roger Stone (consilier pe viață și vedetă în teoriile conspirației), Lindsey Halligan (avocată de serviciu) și… da, chiar Stormy Daniels – vedeta adultă care, într-un univers alternativ, ar fi putut ajunge Prima Doamnă neoficială a Americii.

Deocamdată, niciun fișier nu a fost publicat. Dar s-a pus deja problema comercializării pachetului. Cu alte cuvinte, cine are bani și nervi, poate cumpăra un abonament la sezonul 24 din „Trumpworld: Rușinea continuă”.

Răspunsul american: „Digital propaganda!”

Ca de obicei, prima reacție oficială a venit de pe rețelele sociale. Agenția americană pentru Securitate Cibernetică (CISA) a declarat sec pe platforma cunoscută cândva sub numele de Twitter:

„Așa-zisul atac cibernetic nu este decât propagandă digitală. Țintele nu sunt întâmplătoare. Este o campanie de discreditare menită să-l lovească pe președintele Trump și să păteze imaginea unor slujitori publici onești.”

Onești? Cu Stormy Daniels în cc? Hai să zicem că în America, ironia nu mai e delict penal.

Totuși, Robert nu e la primul dans. În 2024, în plină campanie electorală, Microsoft raportase un atac similar: același nume, aceleași tipare, aceiași jurnaliști occidentali contactați primii. Ca și atunci, hackerii au ales să arunce zvonuri înainte de a arunca fișiere – ceea ce, pentru mass-media globală, este echivalentul unei sirene de ambulanță la colțul scandalului.

Contextul: bombe, moarte și B-2 din Missouri

Această ofensivă digitală vine pe fundalul unor evenimente care deja au destabilizat zona. În urmă cu câteva săptămâni, Israelul a lansat un val masiv de rachete asupra infrastructurii iraniene, inclusiv ținte civile. Răspunsul Teheranului a fost prompt și sângeros, iar Donald Trump – deși inițial a părut reticent – a ordonat mobilizarea unor bombardiere americane B-2 Spirit din Missouri. Ținta? Instalări nucleare iraniene.

Rezultatul: 935 de morți în Iran, dintre care 38 de copii și 132 de femei. În Israel, numărul deceselor provocate de contraatacuri iraniene s-a ridicat la 28.

În ciuda isteriei de război promovată de cercurile conservatoare din SUA și Israel, realitatea rămâne nuanțată. De peste 30 de ani, se avertizează asupra unui „pericol iminent” reprezentat de presupusul program nuclear iranian. Dar marea parte a comunității de informații occidentale are îndoieli serioase. Iranul, spun analiștii, chiar dacă ar avea o bombă nucleară, n-ar face altceva decât s-o țină pe post de descurajare – un fel de North Korea în slow motion.

Ironia? Israelul, patria tuturor suspiciunilor, deține – potrivit estimărilor – aproximativ 90 de focoase nucleare, bine ascunse și perfect ilegale din perspectiva dreptului internațional.

Atacuri cibernetice în lanț: Iranul lovește unde doare

În paralel cu amenințarea dezvăluirilor explozive din inboxul lui Trump, Iranul – prin grupări afiliate – a început să lovească în alt front: economic. Vizate sunt băncile americane, giganții petrolieri activi în Orientul Mijlociu și companiile de armament. Deocamdată, pagubele sunt limitate, dar simbolismul e clar: dacă ne bombardați, vă punem rețeaua în genunchi.

Un detaliu interesant: deși SUA cheltuiește mai mult decât următoarele nouă țări la un loc pentru armată, vulnerabilitatea reală stă în structura descentralizată a economiei sale digitale. Exact acolo unde Iranul pare că a învățat să înțepe.

Scandalurile lui Trump, nenumărate: ce-ar mai conta un lot de e-mailuri?

Mulți analiști americani au remarcat că, în cazul lui Trump, nimic nu mai pare să aibă impact. Dosare penale, procese pierdute, înregistrări compromițătoare – toate s-au scurs prin sistem fără a-i reduce susținerea de masă.

Dar dacă e să vorbim despre simboluri, un pachet digital furat de hackeri iranieni ar putea deveni ceea ce Iranul nu a avut niciodată cu adevărat: o armă nucleară de imagine. O bombă de rușine politică, cu efect întârziat, dar spectaculos.

Și dacă în loc de focos atomic, Iranul apasă pe „send” și trimite lumii întregi conținutul „Inbox-ului lui Roger Stone”? Poate că nu va exploda nimic la Tel Aviv, dar se va cutremura planeta Twitter. Sau, pardon, X.

Și? Mai departe?

Nimeni nu știe exact. Poate că Robert blufează. Poate că are doar câteva meme-uri și un fișier excel cu meniul de Crăciun al lui Rudy Giuliani. Poate că are, în schimb, exact acel lucru pe care niciun dictator, politician sau influencer nu-l suportă: adevărul ascuns în e-mailuri.

Până atunci, lumea așteaptă. Iar noi, ca jurnaliști, ar trebui să ne pregătim de cel mai urât scenariu: știrile viitorului vin dintr-un cont Gmail spart. Și, de data asta, sent from my iPhone s-ar putea traduce cu sfârșitul unei epoci.