Patriot cu țârâita, drone cu încetinitorul, muniție la cerere – Apărarea României, în pas de melc în epoca rachetelor hipersonice
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2024/10/6651813-1.jpg)
Ministerul Apărării Naționale a prezentat stadiul actual al programelor de înzestrare a Armatei Române cu tehnică și echipamente militare, însă analiza documentului oficial evidențiază o serie de probleme care ar putea afecta capacitatea de apărare a țării într-un context regional tensionat.
Un punct sensibil îl reprezintă programul pentru sistemele de rachete sol-aer cu bătaie mare (HSAM), care presupune achiziționarea a șapte sisteme PATRIOT configurația 3+. Până în prezent, au fost livrate doar patru sisteme: unul în 2020 și trei în 2023. Contractul pentru ultimele trei sisteme, aferente etapei a II-a, a fost semnat în noiembrie 2023, iar livrările sunt planificate pentru perioada 2028–2029. Astfel, „livrarea sistemelor PATRIOT se face conform calendarului agreat prin acordul interguvernamental de tip Letter of Offer and Acceptance (LOA)”, se arată în document.
Această etapizare extinsă implică o durată de peste un deceniu de la aprobarea legii în 2017 până la finalizarea înzestrării. În plus, un sistem PATRIOT a fost donat Ucrainei, iar documentul precizează că „capabilitatea de apărare aeriană cu baza la sol urmând a fi reconstituită prin achiziționarea unui sistem similar”, ceea ce poate prelungi temporar lipsa capacității complete.
La capitolul sisteme cu rază scurtă și foarte scurtă de acțiune, programul „Sistem integrat de arme SHORAD – VSHORAD” prevede achiziția a 6 sisteme integrate SHORAD/VSHORAD, 6 sisteme SHORAD și 6 sisteme VSHORAD, însă procedura de achiziție „este în derulare”, semn că dotarea este încă într-un stadiu incipient.
Referitor la sistemele portabile MANPAD, necesarul este de 231 de unități, din care 54 au fost achiziționate deja prin contract interguvernamental cu Coreea de Sud. De asemenea, a fost semnat un acord-cadru european pentru sistemele Mistral 3. Aceste date indică progrese, dar și faptul că dotarea este încă în curs.
Un alt domeniu critic este contracararea sistemelor de aeronave fără pilot (C-UAS), pentru care documentul arată că „anumite categorii de forțe au achiziționat C-UAS, ce se află în prezent în faze de testare, evaluare și operaționalizare”. Totodată, sunt inițiate trei programe de înzestrare în acest domeniu, dintre care unul, „Sistemul de război electronic contra UAS (SRE C-UAS)”, se află în derulare și prevede achiziția a 15 sisteme, împărțite în două etape.
Din punct de vedere financiar, documentul menționează că programele „sunt prioritizate în concordanță cu resursele financiare disponibile”, iar achiziția de muniție pentru toate sistemele „se derulează anual la solicitarea categoriilor de forțe și potrivit fondurilor alocate prin bugetul Ministerului Apărării Naționale”.
Această dependență de buget face ca procesul de modernizare să fie vulnerabil la întârzieri și lacune în aprovizionare, cu potențiale riscuri pentru capacitatea operațională.
Chiar dacă România a demarat programe de înzestrare ambițioase, multe dintre acestea sunt încă în faze preliminare sau vor fi finalizate abia peste câțiva ani. „Livrările fiind planificate în perioada 2028 – 2029” și „procedura de achiziție este în derulare” sunt expresii care indică un ritm lent, în contrast cu dinamica amenințărilor actuale. În plus, faptul că un sistem crucial a fost donat unei țări aflate în conflict poate temporar slăbi capacitatea națională.
Astfel, pe fondul unor tensiuni regionale crescânde și a evoluției rapide a tehnologiei militare, întârzierile și incertitudinile din programele de înzestrare ale Armatei Române ridică întrebări serioase privind pregătirea și securitatea națională pe termen mediu și lung.