Vârsta unică și pensia decentă: ideea simplă care ar putea salva România, dar pe care nimeni n-are curaj s-o aplice

Cristian Preda propune o reformă constituțională de bun-simț: pensie unică, fără privilegii. Avem majoritate în Parlament. Mai lipsește doar curajul.

Într-o Românie în care judecătorii se pensionează la 52 de ani cu pensii de 30.000 de lei pe lună, iar muncitorii ies din producție la 65 cu 2.000 de lei în buzunar, profesorul Cristian Preda propune ceva ce pare radical doar fiindcă e logic: schimbarea Constituției pentru a impune o vârstă unică de pensionare și o limitare echitabilă a pensiilor speciale.

„Un articol simplu și clar”, spune el, ar putea stabili două reguli de aur pentru România viitoare:

1. Vârsta de pensionare este aceeași pentru toți.
2. Cea mai mare pensie din bani publici nu poate fi mai mare de cinci ori decât cea mai mică.

Pare de bun-simț? Da.
E posibil juridic? Da.
Se va întâmpla? Aici vine problema.

Schimbarea Constituției: o armă ignorată

Preda arată limpede: actuala coaliție are majoritatea de două treimi necesară pentru a modifica Constituția. Nu e nevoie de revoluție, nici de proteste în Piață. Doar de o voință politică reală, exprimată prin vot.

După modificarea în Parlament, textul s-ar supune unui referendum, iar șansele de reușită sunt uriașe: cine ar vota împotriva echității?

Populația largă așteaptă de ani de zile această corecție morală. Inclusiv alegătorii conservatori, pensionarii de rând, angajații privați, profesorii, militarii onești. Ar fi un moment de răscruce: nu doar o schimbare legală, ci o reconciliere între stat și cetățean.

De ce nu se face?

Pentru că sistemul se apără. Pentru că privilegiile s-au încuibat adânc în marile rețele ale puterii.

Judecătorii CCR – cei care vor trebui să valideze reforma – sunt chiar beneficiari ai pensiilor speciale. Cei mai mulți au ieșit deja la pensie înainte de 55 de ani și apoi au revenit în funcții de conducere.

La fel și mulți dintre miniștrii actuali. Sau liderii de sindicat din ministere. Sau generalii din servicii. Sau parlamentarii care și-au votat privilegii de zeci de ori.

Această oligarhie bugetară nu are niciun interes să taie din propriile privilegii. Și exact de aceea, propunerea lui Cristian Preda are valoare: nu pentru că ar fi utopică, ci pentru că e profund incomodă.

Pensiile speciale: motorul cinismului public

De ani de zile, românii se uită cu furie neputincioasă la „marii pensionari ai patriei”:

• Judecători care se retrag la 49 de ani cu 25.000 lei/lună.
• Procurori „epuizați” la 50 de ani, reangajați imediat ca experți în ministere.
• Generali cu câte trei pensii și patru consilii de administrație.
• Funcționari de lux care încasează și salariu, și pensie de la stat, în paralel.

Toate aceste realități subminează coeziunea socială. Nu e doar vorba de bani – e vorba de încredere. De echitate. De sentimentul că trăim într-un stat în care regulile sunt pentru toți.

Ce propune concret Cristian Preda?

Pe scurt:

• Vârsta de pensionare unică – indiferent că ești magistrat, general, profesor sau portar la primărie.
• Pensia maximă din bani publici plafonată – de cinci ori pensia minimă.
• Interdicția de a cumula salariul bugetar cu pensia de la stat. Dacă vrei să muncești, renunți la pensie. Dacă vrei pensie, te retragi cu adevărat.

Toate acestea s-ar putea introduce prin un amendament constituțional clar, care să nu poată fi anulat de CCR sau deturnat prin legi organice.

Ce avem azi, în schimb?

O guvernare care încearcă să urnească reforma, dar ocolește, deocamdată, inima problemei.
Proiecte de lege care încearcă timid să reducă pensiile speciale, dar se opresc la jumătatea drumului.

CCR anulează orice tentativă reală de plafonare, invocând „statutul special al magistraților” și alte fantezii constituționale.

Iar în tot acest timp, fiecare demisie strategică (cum e cea a Corinei Corbu de la ÎCCJ, la doar 52 de ani) confirmă faptul că regimul privilegiilor funcționează cu o precizie de ceas elvețian.

Ar vota românii o astfel de reformă?

Fără îndoială. O întrebare clară, pusă în referendum, de tipul:

„Sunteți de acord ca vârsta de pensionare să fie aceeași pentru toate categoriile și ca pensiile din bani publici să fie plafonate la maximum de cinci ori pensia minimă?”

…ar trece fără probleme. Cu o majoritate zdrobitoare.

Dar referendumul nu se va face până când cineva cu adevărat curajos din actuala putere nu va îndrăzni să rupă cercul privilegiilor.

E posibil. E necesar. E urgent.

Cristian Preda a arătat drumul. Nu e complicat, nu e revoluționar, nu e „anarhist”.

E doar o măsură de decență democratică, o restabilire a încrederii, un pas elementar spre normalitate.

România nu are nevoie de noi instituții. Are nevoie de reguli egale.
România nu are nevoie de discursuri. Are nevoie de voință.
Și mai ales: România nu mai are timp.