România, paradis pentru fonduri ilicite: Raportul care arată cât de ușor e să „cureți” bani în economie

România este vulnerabilă în fața fenomenului spălării banilor, iar mecanismele de prevenire și control, deși consolidate în ultimii ani, sunt departe de a fi infailibile.

Proiectul Strategiei Naționale pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului pentru perioada 2025 – 2030, coordonat de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), scoate la iveală fisuri sistemice, practici opace și zone economice în care banii murdari pot fi ușor reciclați – cu sau fără complicități instituționale.

Documentul, elaborat în colaborare cu toate autoritățile implicate, oferă o imagine detaliată a celor mai vulnerabile sectoare, a tipologiilor infracționale care generează venituri ilicite și a riscurilor aferente fiecărui actor economic.

Evaziunea fiscală, corupția și traficul de persoane – sursele majore de bani murdari

Evaluarea relevă că evaziunea fiscală rămâne cea mai consistentă sursă de venituri ilicite în România, cu prejudicii majore și o capacitate sporită de a genera fonduri care pot fi reciclate prin diverse metode.

La polul opus al respectării legii se află corupția, evaluată ca un fenomen cu impact ridicat, susținut atât de frecvența cauzelor investigate, cât și de percepția generală asupra integrității publice. Traficul de persoane, cu un accent pronunțat pe utilizarea numerarului și a interpușilor, completează triada infracțiunilor cu risc ridicat de spălare a banilor.

Infracțiunile informatice, comise în mare parte de cetățeni români în străinătate, completează tabloul, având un potențial semnificativ de a genera fonduri care revin în țară prin rețele bine organizate.

Băncile, criptomonedele și jocurile de noroc – puncte fierbinți în sistemul financiar

Deși sistemul bancar este considerat relativ bine controlat, raportul indică un risc mediu de spălare a banilor, datorită volumului mare de tranzacții și accesului facil la transferuri de active. Mai vulnerabile se dovedesc a fi instituțiile de plată, emitentele de monedă electronică și agenții de distribuție, unde lipsa unor mecanisme de supraveghere solide și eterogenitatea entităților sporesc riscurile.

Criptomonedele reprezintă însă cel mai acut punct de risc emergent. Lipsa unei reglementări clare, accesibilitatea serviciilor și anonimatul asigurat de tehnologie oferă infractorilor un mediu ideal pentru convertirea fondurilor ilegale. România, deși înregistrează un interes public tot mai mare pentru criptoactive, rămâne cu un cadru instituțional slab și cu puține instrumente de control.

Jocurile de noroc, atât fizice, cât și online, sunt considerate un vector major de risc. Potrivit raportului, acest sector „permite cu ușurință convertirea veniturilor ilegale în câștiguri legitime”, iar nivelul de experiență necesar pentru astfel de manevre este relativ redus.

Sectorul imobiliar, agricultura și consultanța – umbrele economiei legale

Sectorul imobiliar, incluzând dezvoltatorii și comercianții de materiale de construcții, este catalogat drept „provocator” din punct de vedere al combaterii spălării banilor. Atractivitatea sa derivă din valorile mari tranzacționate, natura opacă a multor contracte și dificultățile în identificarea beneficiarilor reali.

Agricultura, în ciuda unei aparente inofensivități, prezintă un risc mediu – subvențiile fictive și plățile în numerar fiind principalele canale de fraudare. Consultanții financiari și de afaceri, alături de avocați și contabili, pot deveni, în mod paradoxal, „pârghii” ale spălării de bani, oferind expertiză sau acoperire aparent legală pentru tranzacții fictive.

Persoanele expuse public – risc ridicat de spălare

Poziția privilegiată a persoanelor expuse public (PEP) le transformă într-o categorie de risc ridicat. Accesul la fonduri publice și influența administrativă pot fi utilizate pentru disimularea provenienței ilicite a unor fonduri, avertizează raportul.

Slăbiciuni legislative și control insuficient

Un aspect grav relevat de evaluare este ineficiența sancționării transportului de numerar peste frontiere, în lipsa unui cadru legal care să permită pedepse proporționale și intervenții rapide. Deși astfel de cazuri sunt frecvente, de multe ori măsurile luate sunt blânde, iar banii – returnați.

În mod paradoxal, deși România nu este țintă pentru rețele de finanțare a terorismului, persistă riscuri sistemice de spălare a banilor, acutizate de lipsa instrumentelor de control, lipsa digitalizării și lipsa de personal specializat.

686776039443c738778280