România strălucește în Bolivia: patru medalii de aur la Olimpiada Internațională de Informatică

Suntem în lumea în care breaking news-ul înseamnă incendii, scandaluri și sinecuri. Apar, rareori, și excepții: patru adolescenți români au reușit să facă ceea ce puțini adulți mai pot: au cucerit lumea — în liniște, cu algoritmi. La Olimpiada Internațională de Informatică (IOI), ediția 2025, desfășurată în Sucre, Bolivia, România a obținut ceva absolut rar și prețios: patru medalii de aur. Toți cei patru membri ai lotului au urcat pe podiumul mondial. Fără a se târgui. Fără a cere vreo pensie specială.

Este, oficial, cel mai bun rezultat din istoria participării României la această competiție globală a inteligenței.

Aur, logică și excelență pură: cine sunt cei patru olimpici de aur

Medaliile strălucesc pe pieptul unor liceeni cu CV-uri impresionante și minți afilate precum bisturiul. Numele lor merită reținute:

• Rareș-Andrei Neculau – clasa a XI-a, Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, Galați
• Rareș-Felix Tudose – clasa a XII-a, Liceul Teoretic Internațional de Informatică, București
• Mihai-Valeriu Voicu – clasa a XI-a, același Liceu Teoretic Internațional de Informatică, București
• Mircea Maxim Rebengiuc – clasa a XI-a, Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”, București

Patru liceeni. Patru medalii de aur. Nicio fisură. Nicio medalie „de consolare”. România, loc de frunte între cele 90 de țări participante.

Cine i-a dus până acolo? Răspuns: profesorii care ard pentru performanță

Coordonarea științifică a fost asigurată de Societatea pentru Excelență și Performanță în Informatică (SEPI) — organizația care, de ani buni, scoate campioni pe bandă rulantă, într-o țară în care performanța pare uneori o rușine națională. Profesorii Marius Nicoli (Colegiul Național „Frații Buzești”, Craiova) și Bogdan Ioan Popa (Universitatea București) au avut grijă de selecția și pregătirea lotului. Logistica a fost susținută de Ministerul Educației — un detaliu rar și binevenit.

„Felicitări elevilor și tuturor celor care au contribuit la această performanță”, a transmis sec instituția. Și, sincer, n-ar fi stricat niște artificii în plus — e o victorie mondială, nu o diplomă de participare la „Școala Altfel”.

România, campioană în spatele frontului: cum de reușim în ciuda tuturor

Ce face România în fiecare an? Iese în față la Olimpiadele de Matematică, Informatică, Fizică. Se bate cu SUA, China, Rusia, Coreea de Sud, Iran și Thailanda — și nu doar că se bate, dar câștigă. De ce?

Pentru că, dincolo de politrucii care își plâng pensiile „micișoare”, dincolo de câte o grevă în învățământ sau de absurdul birocratic din școli, există o fâșie subțire de profesori, elevi și familii care au decis că valoarea se face, nu se negociază. Că munca e singura cale. Că informatica e viitorul — și că acest viitor se scrie în C++, nu pe Facebook.

Vreți reformă în educație? Uitați-vă la acești patru copii și învățați ceva!

Când guvernele vorbesc despre reforme în educație, pun în frunte idei, bugete și reformulează planuri-cadru. Dar uită ce e cel mai simplu: performanța nu cere neapărat laptopuri, ci profesori inspirați. Nu trebuie să dai 100 de milioane pe proiecte-pilot, ci să susții cu adevărat centrele de excelență, olimpicii, taberele de pregătire, participările internaționale.

Acești patru elevi sunt deja modele. Sunt dovada vie că România nu e condamnată la prostie sau mediocritate. Dar au nevoie de un sistem care să-i păstreze aici, nu să-i împingă spre universitățile străine. Într-o țară normală, fiecare dintre ei ar fi deja angajat într-un program strategic național pentru digitalizare, securitate cibernetică sau cercetare avansată.

Aurul cel mai pur nu vine din subsoluri, ci din minți care luminează lumea

Aurul de la Sucre nu poate fi furat, mințit, diluat sau trecut prin offshore-uri. Nu poate fi dat „de la partid”, nici obținut prin pile. E rezultatul cel mai curat al României reale. E țara care există în paralel cu România declarațiilor politice.

E țara lui Neculau, Tudose, Voicu și Rebengiuc. Țara în care algoritmul e mai puternic decât gargara. Țara unde mintea românească bate tabla de șah globală.

Dacă ar exista un minister al viitorului, ar trebui să fie condus de acești copii. Sau, măcar, să-i angajeze consilieri.