Armata de azi a Germaniei: între Trump, Putin și iluzia unei Europe care se apără singură

Europa de azi seamănă cu o fortăreață cu zidurile crăpate, care privește la est și știe că tăcerea Rusiei e doar preludiul unei alte furtuni. În această fortăreață, Germania ar trebui să fie turnul cel mai înalt, armura cea mai grea și pavăza cea mai sigură. Numai că turnul e netencuit, armura e ruginită și pavăza mai mult simbolică.

Cât de pregătită e Germania să devină din nou bastionul militar al Europei?

Întrebarea momentului este dacă Berlinul poate trece de la confortul postbelic, bazat pe umbrela americană, la o forță militară reală, capabilă să apere nu doar Germania, ci întregul continent.

O schimbare istorică de paradigmă

Timp de decenii, Germania a trăit cu o constrângere autoimpusă: „niciodată din nou”. După dezastrul nazismului, fiecare guvern postbelic a evitat să-și asume rolul de putere militară. Bundeswehr-ul a existat, dar a fost perceput mai degrabă ca un corp auxiliar al NATO decât ca o forță de sine stătătoare.

Astăzi, însă, istoria împinge Germania exact în punctul de care fugise:

Să devină din nou o putere militară majoră. Invazia Rusiei în Ucraina, instabilitatea tot mai mare la frontierele UE și revenirea lui Donald Trump la Casa Albă au creat un amestec exploziv. Trump cere 5% din PIB pentru apărare de la fiecare membru NATO și amenință voalat cu retragerea sprijinului american. Putin presează pe flancul estic și testează zilnic rezistența europeană. În acest context, Berlinul nu mai are luxul amânărilor.

Cifrele care spun totul

În 2025, Germania alocă 2,4% din PIB pentru apărare, depășind în sfârșit pragul de 2% stabilit de NATO în urmă cu aproape două decenii. Planul guvernului condus de Friedrich Merz este ambițios: 3,5% din PIB până în 2029. Asta ar însemna peste 100 de miliarde de euro anual, un efort financiar fără precedent în istoria recentă a republicii federale.

Pentru a înțelege dimensiunea, trebuie spus că Germania cheltuia în 2014 doar 1,1% din PIB pe apărare. În zece ani, a dublat procentul, iar acum vrea să-l tripleze. Însă banii, oricât de mulți, nu rezolvă instantaneu problemele structurale: lipsa de personal, infrastructura logistică învechită și o cultură politică pacifistă greu de schimbat.

Conscripția – tabu-ul care revine

Un alt semnal că Germania se repoziționează radical este discuția despre reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Nu se vorbește încă de un „draft” clasic, ci de o etapă intermediară: fiecare tânăr de 18 ani primește un chestionar privind disponibilitatea sa pentru armată, urmat de examene medicale și testări.

Criticii văd în asta o încălcare a spiritului constituțional, dar realitatea geopolitică face ca ideea să prindă teren. Bundeswehr-ul are acum aproximativ 180.000 de soldați activi. Planul e să ajungă la 260.000, ceea ce ar însemna o creștere de aproape 50%. Fără conscripție, o asemenea cifră pare imposibil de atins. În plus, populația germană îmbătrânește, iar bazinul de recruți voluntari e tot mai redus.

Conscripția nu mai e un moft ideologic, ci o necesitate practică. Dacă Rusia continuă agresiunile, Germania va trebui să aibă nu doar bani, ci și oameni pregătiți să lupte.

Umbrela americană – găurită și capricioasă

Din 1945 și până azi, apărarea Germaniei a însemnat, de fapt, prezență americană. Bazele SUA din Bavaria și Renania au fost garanția supremă. Dar cu Trump din nou la Casa Albă, această umbrelă pare tot mai găurită.

Trump cere europenilor să-și „plătească datoriile” și vorbește despre NATO ca despre un club de afaceri. În 2025, Washingtonul presează pentru 5% din PIB în apărare – o cifră care ar însemna o revoluție bugetară pentru multe state membre. Germania ar putea, poate, să ajungă acolo, dar Spania, Belgia sau Grecia nu au nicio șansă.

În plus, Trump a lăsat să se înțeleagă că SUA nu se vor mai simți obligate să intervină militar dacă un membru european e atacat. Este o amenințare voalată, dar suficientă pentru ca Berlinul să înțeleagă că trebuie să devină autonom.

Fantoma nucleară

Poate cel mai delicat subiect rămâne cel nuclear. Germania a refuzat constant să se atingă de această armă. Totuși, zvonurile despre negocieri discrete cu Franța și Marea Britanie pentru o „umbrelă comună” devin tot mai persistente. Și mai tulburător, în cercuri restrânse de la Berlin se discută timid și despre opțiunea nucleară proprie.

Pentru un stat care a ridicat pacifismul la rang de politică națională, simpla rostire a acestui scenariu e un cutremur cultural. Dar dacă americanii își retrag garanțiile, iar Rusia continuă să amenințe cu arsenalul ei, Germania ar putea fi forțată să facă exact ceea ce și-a jurat să nu facă: să își construiască arme nucleare.

O armată de hârtie?

Scepticii avertizează că, dincolo de cifre și planuri, Bundeswehr-ul rămâne o armată de hârtie. Rapoartele interne arată lipsuri masive: tancuri fără piese de schimb, avioane care nu pot zbura, nave blocate în port din lipsă de echipaj. În plus, cultura instituțională a armatei germane e birocratică și rigidă, incapabilă să reacționeze rapid.

În 2023, o anchetă parlamentară a arătat că doar 30% dintre elicopterele de atac erau operaționale. În 2024, flota de submarine era redusă la doar două unități active. Chiar și cu injecția de bani, aceste probleme nu dispar peste noapte.

De aici și ironia amară: Germania promite o armată de 260.000 de oameni, dar abia reușește să mențină funcțional ceea ce are acum.

Europa – prinsă între iluzii și realități

Germania nu joacă singură. Reînarmarea sa trebuie privită în contextul european. Franța are deja ambiții de lider militar al UE, Polonia investește masiv în blindate și artilerie, iar statele baltice se înarmează cu disperare. Totuși, fără Germania, niciun proiect european de apărare nu are greutate.

Întrebarea e dacă Berlinul va fi dispus să-și asume acest rol, chiar și cu riscul de a redeștepta temerile vecinilor. Istoria nu se uită ușor: o Germanie puternic înarmată poate fi, pentru unii, soluția, dar pentru alții – începutul unei noi anxietăți.

Ce vrea Putin?

Dinspre Kremlin, mesajul e clar: slăbiți, divizați și înfricoșați. Rusia nu mai cere „denazificarea” Ucrainei, dar ridică pretenții teritoriale în sud și est, insistă pe recunoașterea Crimeei și testează constant nervii Occidentului.

Pentru Putin, o Europă dependentă de SUA și o Germanie pacifistă sunt scenariul ideal. Orice pas spre autonomia militară europeană îl deranjează. Iar un Berlin hotărât să devină putere militară ar fi, poate, cel mai mare coșmar geopolitic al Rusiei.

Între realitate și legendă

Germania se află la o răscruce istorică. Poate să rămână statul confortabil, care trăiește din exporturi și se bazează pe alții pentru securitate, sau poate să devină din nou puterea militară centrală a Europei.

Drumul nu e simplu: va costa sute de miliarde de euro, va însemna schimbarea mentalității a milioane de cetățeni și poate chiar acceptarea unor decizii radicale, precum conscripția sau, mai grav, nuclearizarea.

Pentru Europa, miza e existențială.

Dacă Germania își asumă acest rol, continentul ar putea deveni, în sfârșit, capabil să se apere singur. Dacă nu, va rămâne dependent de capriciile Washingtonului și la cheremul unui Kremlin care nu a renunțat niciodată la ambițiile imperiale.

Iar pentru Germania însăși, momentul adevărului e acum. Poate redeveni „puterea ordonatoare” a Europei sau poate rămâne „uriașul economic cu picioare de lut militar”. Istoria bate la ușă, și nu bate niciodată de două ori.

Pe ce industrie militară se bazează azi Germania?

Dacă ne uităm doar la banii aruncați în buget și la planurile de mărire a trupelor, riscăm să uităm coloana vertebrală: industria de apărare. Germania nu e doar un stat care cumpără arme, ci și un producător de prim rang, cu firme gigantice ce livrează echipamente critice, atât pentru Bundeswehr, cât și pentru export.

Hai să facem o radiografie a industriei militare germane de azi:

Blindate și vehicule de luptă

• Krauss-Maffei Wegmann (KMW) și Rheinmetall sunt cele două nume grele.
  • Leopard 2 este cel mai celebru produs german, tanc considerat printre cele mai bune din lume, folosit de peste 20 de armate. Versiunea modernizată, Leopard 2A8, este coloana vertebrală a reînarmării europene.
  • Puma – un vehicul de luptă pentru infanterie de generație nouă, foarte scump, dar cu probleme de fiabilitate care au stârnit scandaluri în Bundestag.
  • Rheinmetall produce și obuziere autopropulsate, transportoare blindate Boxer și vehicule 8×8 de export.

Aerian și rachete

• Airbus Defence and Space – fabrică Eurofighter Typhoon (în parteneriat cu UK, Italia și Spania), dar Germania are planuri să-l înlocuiască treptat cu un avion de generația a VI-a, FCAS (Future Combat Air System), proiect comun cu Franța și Spania.
• MBDA Deutschland – specializată în sisteme de rachete și apărare antiaeriană. Germania este partener central la sistemul IRIS-T, folosit deja în Ucraina cu succes împotriva rachetelor rusești.
• În 2023–2024, Berlinul a semnat contracte pentru rachete Patriot suplimentare, dar dezvoltă și soluții proprii în colaborare cu Israel (Arrow 3, scut antirachetă menit să acopere întreaga Europă Centrală).

Marina militară

• ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS) – producător de submarine și fregate de ultimă generație.
  • Submarinele Type 212A sunt considerate printre cele mai performante din lume datorită propulsiei independente de aer (AIP), care le permite să rămână scufundate săptămâni întregi.
  • Germania livrează submarine și altor state NATO, inclusiv Norvegiei și Israelului.
• În construcția de nave mari, Germania colaborează cu Olanda și Norvegia pentru fregate și corvete.

Tehnologie avansată și digitalizare

• Germania împinge puternic pe partea de dronistică și inteligență artificială militară, unde Rheinmetall și Hensoldt (sisteme de senzori și radar) joacă un rol major.
• Se investește în cyber defense, cu centre dedicate în Köln și Bonn, pentru protecția rețelelor militare și infrastructurii critice.
• În paralel, Bundeswehr cumpără sisteme americane (F-35 pentru aviația nucleară, drone MQ-4C Triton) dar încearcă să creeze și alternative europene.

Industria armamentului ușor

• Heckler & Koch – furnizorul clasic de arme de infanterie (celebrele G3, G36, iar acum HK416 și HK433).
• În ciuda scandalurilor de export (armele HK au ajuns și în zone de conflict interzise), compania rămâne pilonul armamentului de bază al Bundeswehr-ului.

Economia din spatele armelor

• Germania e al cincelea exportator de arme la nivel mondial, după SUA, Rusia, Franța și China.
• În 2024, exporturile au depășit 12 miliarde de euro, în creștere abruptă față de anii anteriori.
• Clienții principali: state NATO, dar și aliați extra-europeni ca Australia, Israel, Coreea de Sud sau Egipt.

Germania are o industrie militară robustă, diversificată și cu know-how avansat, dar paradoxul este că Bundeswehr-ul propriu nu a beneficiat suficient de această forță industrială. Ani întregi, producția s-a dus la export, iar armata germană a rămas subfinanțată și subechipată. Abia acum, sub presiunea războiului din Ucraina și a lui Trump, Berlinul încearcă să-și pună la dispoziție propriile arme.