Scandalul ”trupelor românești trimise în Ucraina”: cum a inventat AUR un război care nu există

România nu trimite soldați în Ucraina, dar AUR a găsit prilejul perfect să inventeze o minciună rentabilă politic. E o mostră de manipulare, dar și o radiografie a unei grupări care locuiește de ani buni în ceea ce putem numi, fără ocolișuri, Bula Cretinismului Românesc.

Exemple de fake news pe TikTok despre „România intră în război”

1. „Mobilizarea secretă”
   Clipuri filmate în gări sau pe șosele, unde apar trenuri cu vagoane încărcate cu tehnică militară (în realitate, transporturi planificate de ani de zile în cadrul NATO). Textul lipit peste imagini:
   „România trimite deja trupe în Ucraina, dar nu vi se spune nimic la TV!”
2. „Soldații luați cu arcanul”
   Videouri cu tineri la centre militare, însoțite de subtitrări alarmiste:
   „Băieții voștri vor fi trimiși să moară la Kiev! Președintele a semnat deja în secret!”
3. „Războiul începe mâine”
   Fragmente audio dramatice, cu voce gravă, peste imagini cu tancuri:
   „România e pe lista NATO pentru trimiterea primului contingent. 30.000 de soldați pleacă în Ucraina!”
4. „Planul ascuns al Occidentului”
   Meme-uri și montaje video care sugerează că România e „colonie” și că trimiterea trupelor este „plata pentru gazul scump și pentru banii UE”. Textul clasic:
   „Ne bagă în război fără să ne întrebe, ca să-și apere ei interesele!”
5. „Refuzul popular”
   Clipuri cu oameni în vârstă, filmați pe stradă, care spun:
   „Nu vrem să ne trimită copiii să moară pentru Ucraina!” — folosite ca dovadă că „poporul respinge mobilizarea” și că doar AUR „spune adevărul”.

Ce au toate în comun?

• Lipsa oricărei dovezi reale – imagini scoase din context, texte alarmiste, montaje ieftine.
• Distribuire virală – milioane de vizualizări la clipuri care nu durează mai mult de 30 de secunde.
• Ton emoțional – frică, indignare, revoltă, totul condensat într-un slogan.

Legătura cu AUR

AUR nu e autorul tuturor acestor clipuri, dar e beneficiarul direct: partidul vine apoi cu comunicatul oficial și spune: „Uite, și oamenii simpli au observat, deci noi avem dreptate!”. Se creează astfel un lanț perfect:

• Kremlin → produce și alimentează narative.
• TikTok și rețelele → viralizează.
• AUR → capitalizează politic.

Președintele vorbește, AUR răstălmăcește

Nicușor Dan a spus-o apăsat, cu aceeași expresie neutră care i-a devenit marcă personală: „România nu va trimite trupe în Ucraina.” Declarația a venit într-un moment în care zvonurile și intoxicările erau deja în plină viteză, alimentate de rețele sociale și de tot felul de „specialiști” în geopolitică de pe Facebook.

Aparent, cazul ar fi trebuit să fie închis: șeful statului a clarificat, Ministerul Apărării a confirmat, NATO și UE nu au cerut așa ceva. Totuși, la numai 12 ore distanță, AUR iese cu un comunicat în care anunță apocalipsa: România ar urma să se arunce cu capul înainte în război, iar poporul trebuie mobilizat pentru un referendum salvator.

Referendumul ca formă de respirație

Nu e prima oară când AUR joacă această carte. De fapt, referendumul a devenit pentru partid ceea ce este selfie-ul cu mașina de lux pentru influencerul de provincie: singura formă de existență publică.

Orice problemă reală – fie că vorbim de taxe, pensii sau securitate – este transformată într-o întrebare dramatică adresată poporului, de genul: „Vreți să vă apere NATO sau să vă apere AUR?”. Logica e simplă și înșelătoare: dacă spui „da” NATO, AUR strigă că ești trădător; dacă spui „nu”, AUR zice că ai confirmat cauza lor.

În realitate, niciun guvern responsabil nu-și conduce politica externă prin referendumuri de moment, iar Constituția României e destul de clară: președintele și Parlamentul decid politica de apărare.

Cum funcționează bula

Dezinformarea lansată de AUR are un traseu previzibil: comunicat, televiziuni prietene, pagini de Facebook și Telegram, apoi replici din diaspora virtuală. Rezultatul? O bulă auto-suficientă, în care oamenii cred sincer că mâine dimineață băieții lor vor fi luați cu arcanul și trimiși să lupte la Bahmut.

Această bulă nu are nevoie de realitate, ci doar de emoție. Iar AUR este administratorul-șef al Bulei Cretinismului Românesc, spațiul unde se întâlnesc frustrații, conspiraționiștii, nostalgicii și patrioții de ocazie care n-au făcut armata dar vorbesc zilnic despre război.

Manipularea prin frică

Mesajul e calibrat pe un reflex profund: frica de război. Nicio societate nu primește cu ușurință ideea de a-și trimite fiii pe front, cu atât mai puțin România, țară cu un trecut marcat de mobilizări forțate și sacrificii fără sens.

AUR exploatează această sensibilitate pentru a câștiga capital politic ieftin. Ei nu spun direct că România trimite trupe – ar fi prea grosolan. Ei pun problema la modul „președintele ascunde, dar noi știm adevărul, hai să-l oprim prin referendum”.

Rezultatul este același: se inoculează ideea falsă că există o intenție secretă de mobilizare.

România și realitatea militară

În fapt, România are trupe dislocate în misiuni internaționale, dar nu în Ucraina. Militarii români sunt prezenți în Kosovo, Bosnia, Polonia, Africa Centrală – în misiuni de pace și antrenament. În Ucraina, România a oferit sprijin logistic, ajutor umanitar, instruire limitată, dar niciun militar român nu a trecut frontiera pentru a lupta împotriva Rusiei.

Orice decizie de trimitere a trupelor ar necesita un proces complex: consultarea CSAT, acordul Parlamentului, decizia executivului. Nu există nimic de acest fel pe agendă.

Cui folosește minciuna?

AUR nu vrea să discute serios despre apărare, securitate sau geopolitică. Scopul este altul: mobilizarea electoratului pe bază de frică și furie. În campaniile AUR, nu contează dacă informația e adevărată, ci dacă e eficientă emoțional.

În plus, tema „trupelor trimise în Ucraina” e perfectă pentru a stimula și nucleul dur de susținători care consumă masiv propagandă rusească. Mesajul lor e o ecuație simplă: „Putin nu e chiar așa rău, NATO e vinovat, România e slugă, iar AUR e singurul partid curajos.”

Minciuna ca strategie electorală

De fapt, AUR nici nu mai ascunde că își clădește campania pe provocări. Ei lansează o acuzație, iar apoi, când sunt confruntați cu faptele, spun că „au pus întrebări legitime”. În realitate, au pus în circulație o minciună, dar și-au atins scopul: au atras atenția, au captat emoția, au mobilizat bula.

Este un mecanism simplu și periculos, pentru că minciuna electorală are o viteză mult mai mare decât dezmințirea oficială. În 12 ore, AUR a reușit să contamineze o parte semnificativă a spațiului public cu un scenariu inventat.

Pericolul pentru instituții

Atunci când partidele populiste lansează minciuni despre securitate națională, efectul nu se măsoară doar în like-uri. Se măsoară în eroziunea încrederii în instituții.

Dacă românii încep să creadă că președintele minte, că MApN ascunde și că NATO manipulează, încrederea în alianțele strategice se prăbușește. Și exact asta își dorește Moscova.

De ce e atacat Nicușor Dan?

Simplu: pentru că nu joacă după regulile lor. Președintele a pus lucrurile clar pe masă, a spus „nu trimitem trupe”. În loc să-l ia de bun, AUR a făcut exact invers: a inventat o „dovadă” că ar vrea să le trimită.

Când un lider spune adevărul și tu îi răstălmăcești cuvintele, nu faci dezbatere politică, ci sabotaj informațional. Iar acest tip de sabotaj funcționează excelent în an electoral.

Cum îi scoatem din bulă

România nu va trimite trupe în Ucraina. A spus-o președintele, a confirmat-o MApN, o arată documentele oficiale. Restul e fum politic, menit să hrănească o bulă de oameni convinși că patria e vândută zilnic, pe bucăți.

Problema e că această bulă nu mai e inocentă. Ea produce confuzie, alimentează neîncrederea și sabotează eforturile reale de apărare. AUR nu este doar un partid populist, este un grup social care locuiește permanent în Bula Cretinismului Românesc, fără să plătească chirie.

Și până când nu vom înțelege că această bulă nu e doar ridicolă, ci periculoasă, vom continua să ne pierdem timpul dezmințind minciuni, în loc să discutăm despre adevăratele probleme ale securității naționale.

Când statul tace, minciuna urlă: România și incapacitatea de a stăvili dezinformarea

Un adevăr amar: în România, instituțiile responsabile cu securitatea informațională reacționează încet, greoi, cu limbaj tehnic. În timp ce AUR, dar și rețelele digitale alimentate direct sau indirect de Rusia, reușesc să livreze mesaje simple, emoționale, șocante.

Aici se află asimetria fundamentală:

• Statul vine cu comunicate sterile, de tip „MApN infirmă informațiile apărute în spațiul public”.
• AUR și canalele pro-ruse vin cu fraze colorate, dramatice, de tip „Vă iau copiii și-i trimit la război pentru străini!”.

Ghici ce prinde mai bine pe Facebook?

Ustensilele Kremlinului, adaptate pe teren românesc

Propaganda rusă are câteva instrumente-cheie, deja testate în Occident și aplicate acum și la noi:

1. Accelerarea prin rețele sociale – TikTok, Telegram și Facebook sunt pline de clipuri dramatizate, cu militari români „gata de plecare”. Imaginile sunt reciclate, dar puse în context fals.
2. Exploatarea fricilor reale – românii au trauma istorică a mobilizării obligatorii, a războaielor pierdute, a sacrificiilor absurde. Kremlinul știe asta și apasă butonul.
3. Mesageri locali – în România, AUR joacă rolul perfect: livrează mesajele Moscovei cu accent autohton, mascându-le sub patriotism.
4. Teoria conspirației ca drog – dacă spui că „NATO minte”, că „președintele ascunde adevărul”, că „presa e vândută”, creezi o lume paralelă unde AUR e singurul „adevărat”.

De ce statul e depășit

1. Lipsă de strategie – România nu are încă un mecanism coerent de combatere a dezinformării, la nivel național. Avem reacții punctuale, nu un plan.
2. Comunicare slabă – autoritățile comunică pe ton de manual, fără emoție și fără să explice pe înțelesul publicului.
3. Frica de acuzația de „cenzură” – orice tentativă de a bloca propaganda e imediat etichetată ca atentat la libertatea de exprimare. AUR folosește chiar asta ca armă.
4. Subestimarea fenomenului – încă există politicieni care cred că „un fake news trece de la sine”. Nu trece. El lasă urme, consolidează și modelează percepții.

Ce se întâmplă când nu reacționezi?

Se instalează adevărul paralel. O parte a populației ajunge să creadă sincer că România e pe punctul de a-și trimite soldații în Ucraina. Această „realitate alternativă” devine apoi instrument politic, se transformă în lozinci de campanie și, mai grav, în decizii de vot.

O concluzie tăioasă

Când statul tace, minciuna urlă. România are nevoie de o strategie reală de comunicare publică, care să explice rapid, clar și cu limbaj simplu ce e adevărat și ce nu. Altfel, propaganda Kremlinului, ambalată și difuzată de AUR și de alte „ustensile digitale” docile, va continua să sape la temelia democrației.

Și atunci, problema nu va mai fi dacă trimitem sau nu trupe în Ucraina, ci dacă ne mai trimitem mintea la vot.