Acest fruct cu conținut ridicat de zahăr ar putea reduce riscul de diabet

Mango-ul, de multe ori considerat prea bogat în zahăr, ar putea avea efecte benefice semnificative pentru persoanele predispuse la diabet. Un studiu recent realizat de cercetători de la George Mason University sugerează că includerea zilnică a acestui fruct tropical în dietă poate îmbunătăți controlul glicemiei și reduce procentul de grăsime corporală, oferind rezultate mai bune decât un snack cu conținut redus de zahăr.

Metodologia studiului

Studiul a implicat aproape 100 de participanți adulți cu prediabet, care au fost împărțiți în două grupuri. Primul grup a primit un mango proaspăt pe zi, iar celălalt grup a consumat zilnic o bară de granola cu conținut redus de zahăr. Pe parcursul a șase luni, cercetătorii au monitorizat nivelurile de glucoză din sânge, răspunsul organismului la insulină, compoziția corporală și schimbările în procentul de grăsime.

Studiul a fost conceput ca un trial clinic randomizat, oferind astfel date robuste și controlate asupra efectelor consumului de mango. Cercetătorii au analizat atât măsurători clinice directe, cât și monitorizarea stilului de viață și a obiceiurilor alimentare, pentru a izola efectele fructului asupra sănătății metabolice.

Rezultatele studiului

Rezultatele au arătat că grupul care a consumat mango zilnic, cu 32 de grame de zahăr, a înregistrat o reglare mai bună a glicemiei, o sensibilitate crescută la insulină și o reducere a grăsimii corporale, comparativ cu grupul care a consumat bara de granola, ce conținea 11 grame de zahăr. Aceste constatări sugerează că zahărul natural din fructe, combinat cu fibre, vitamine și alți nutrienți, poate avea efecte benefice asupra metabolismului, chiar și atunci când cantitatea de zahăr este mai mare decât în produsele procesate.

„Nu contează doar cantitatea de zahăr, ci și modul în care acesta este integrat în alimentație”, explică Raedeh Basiri, profesor asistent în cadrul Departamentului de Nutriție și Studii Alimentare de la George Mason. „Scopul nostru este să încurajăm consumul de fructe întregi, precum mango, ca parte a unui stil de viață sănătos și ca strategie practică de prevenire a diabetului.”

Profilul cercetătoarei

Raedeh Basiri este dietetician înregistrat și profesor asistent în Departamentul de Nutriție și Studii Alimentare de la College of Public Health al George Mason University. Ea este specializată în nutriția personalizată și utilizarea tehnologiilor emergente, cum ar fi monitorizarea continuă a glucozei, pentru a îmbunătăți rezultatele la persoanele cu prediabet, diabet sau sindrom metabolic. Cercetările sale combină trialuri clinice randomizate cu analiza de date la scară largă, investigând modul în care alimentele integrale și pattern-urile dietetice influențează rezistența la insulină, controlul glicemic, sănătatea intestinală și somnul.

Publicația și finanțarea studiului

Studiul, intitulat „Daily Mango Intake Improves Glycemic and Body Composition Outcomes in Adults with Prediabetes: A Randomized Controlled Study”, a fost publicat în august 2025 în revista Foods. Cercetarea a fost finanțată de National Mango Board, însă autorii declară că finanțatorii nu au avut niciun rol în conceperea studiului, colectarea datelor sau interpretarea rezultatelor, asigurând obiectivitatea concluziilor.

Implicațiile pentru sănătatea publică

Cercetarea evidențiază diferența esențială dintre zahărul natural din fructe și zahărul adăugat în produsele procesate. Fructele întregi furnizează zaharuri naturale însoțite de fibre, vitamine și alți nutrienți esențiali, care pot sprijini reglarea glicemiei și menținerea unei compoziții corporale sănătoase. În schimb, gustările procesate, chiar și cele cu conținut scăzut de zahăr, nu oferă aceleași beneficii și pot crește riscul de diabet pe termen lung.

Conform Basiri, includerea fructelor întregi, precum mango, în dieta zilnică poate reprezenta o alternativă sănătoasă la gustările procesate, sprijinind prevenirea diabetului și reducerea grăsimii corporale. Această perspectivă subliniază faptul că nu doar cantitatea de zahăr contează, ci și contextul alimentar în care acesta este consumat.