Miza uriașă a României: pariul care poate rescrie viitorul energetic al țării

Ministerul Energiei a finalizat elaborarea Strategiei Naționale a Hidrogenului (SNH) 2025-2030, cu perspectivă până în 2050, împreună cu Planul de Acțiune pentru implementarea acesteia, marcând un pas semnificativ în tranziția energetică a țării. Documentul oferă un cadru strategic complex pentru dezvoltarea unei economii bazate pe hidrogen, cu accent pe hidrogenul regenerabil, și stabilește obiective clare pentru decarbonizarea sectoarelor industriale, transporturilor și sistemului energetic, aliniindu-se la politicile Uniunii Europene și Pactul Ecologic European.

Viziunea și obiectivele strategiei

Viziunea SNH vizează dezvoltarea unei economii a hidrogenului în România, concentrându-se pe hidrogenul regenerabil, dar acordând atenție și hidrogenului cu amprentă redusă de carbon. Strategia își propune să sprijine creșterea economică, dezvoltarea tehnologică, securitatea energetică și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, prin implementarea unor direcții strategice pentru 2030:

1. Decarbonizarea economiei – utilizarea hidrogenului regenerabil în sectoarele dificil de electrificat direct.

2. Creșterea economică – dezvoltarea tehnologiilor sustenabile în industriile greu de decarbonizat și crearea de noi locuri de muncă.

3. Dezvoltarea tehnologică – atragerea de investiții și consolidarea economiei hidrogenului pe termen lung.

4. Securitatea energetică – integrarea hidrogenului și a soluțiilor Power-to-X în sistemul energetic național.

SNH definește patru obiective generale și 23 de obiective specifice, susținute prin Planul de Acțiune pentru 2030, precum și direcții strategice pentru perioada 2030-2035 și 2035-2050. Strategia respectă principiul „do no significant harm” al Pactului Ecologic European, evitând stresul asupra resurselor de apă și pierderea biodiversității.

15:25, 23.09.2025 • Energie

Craiova și Ford Otosan depind de suplimentarea bugetului Ministerului Energiei. Riscurile pentru iarnă

13:01, 22.09.2025 • ECONOMIE

Electrocentrale Craiova SA, un colos pe muchie de cuțit: pierderi, datorii și infrastructură la limita colapsului

Dezvoltarea lanțului valoric al hidrogenului

Până în prezent, hidrogenul în România este utilizat în special ca materie primă în rafinare, producția de îngrășăminte și industria chimică, cu o producție totală de 194 mii tone în 2021. SNH propune extinderea utilizării hidrogenului ca combustibil și vector energetic, cu următoarele componente principale:

• Producție: Hidrogen regenerabil ca prioritate, hidrogen cu amprentă redusă de carbon și, ulterior, hidrogen obținut prin piroliza gazului metan.

• Stocare: În formă gazoasă, lichidă, lichid-organică (LOHC) sau amoniac.

• Transport și distribuție: Prin conducte, recipiente presurizate, rutier, feroviar, fluvial sau maritim.

• Utilizare: Combustibil pentru transport rutier, feroviar, maritim și aviație; reducerea emisiilor în industriile greu de decarbonizat; materie primă pentru combustibili sintetici și sectorul de încălzire.

Estimările de consum pentru 2030: 152,9 mii tone hidrogen regenerabil, distribuite astfel:

• Transporturi: 47%

• Industrie existentă: 37%

• Siderurgie: 15%

Acest consum ar putea reduce emisiile de CO₂ cu aproximativ 2 milioane tone anual. Pentru atingerea acestor ținte, România va instala capacități de electroliză de 2.130 MW, susținute de capacități adiționale de energie regenerabilă de 4.261 MW.

Zone prioritare: cele cinci „văi ale hidrogenului”

Strategia identifică cinci regiuni cu potențial ridicat pentru dezvoltarea unei economii a hidrogenului, având infrastructură, capacități de rețea și resurse regenerabile:

1. București — Ploiești — Târgoviște — Pitești

2. Constanța — Medgidia — Călărași — Slobozia

3. Cluj — Târgu Mureș — Sighișoara — Sibiu — Sebeș

4. Galați — Brăila — Tulcea

5. Craiova — Slatina — Târgu Jiu — Râmnicu Vâlcea

Aceste zone vor fi puncte catalizatoare pentru producția, consumul și dezvoltarea tehnologică, contribuind la crearea de locuri de muncă și la competitivitatea economică regională.

Provocări și incertitudini

Deși Strategia Națională a Hidrogenului (SNH) propune oportunități semnificative pentru decarbonizarea economiei și dezvoltarea tehnologică, analiza documentului evidențiază patru categorii principale de provocări și incertitudini care pot influența implementarea sa.

1. Costuri și finanțare: un risc economic major

Unul dintre cele mai importante obstacole identificate în strategie este costul ridicat al hidrogenului regenerabil. În prezent, hidrogenul verde este mai scump decât alternativele convenționale, ceea ce complică înlocuirea combustibililor fosili în industrii și transporturi fără subvenții sau sprijin guvernamental.

Dependența de finanțări publice, cum ar fi fondurile din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), este esențială pentru viabilitatea economică a proiectelor. Totodată, sectorul bancar manifestă prudență în acordarea de credite pentru tehnologii emergente, ceea ce poate limita accesul la capital privat. Această combinație de factori creează un mediu incert, în care succesul SNH depinde în mare măsură de politici financiare coerente și de stimulente economice bine structurate.

2. Eficiență energetică și amestec cu gazul natural: limite tehnice

Eficiența întregului lanț de producție și utilizare a hidrogenului, de la electroliza apei la aplicațiile industriale și transport, este un alt punct vulnerabil. Pierderile energetice în procesul de conversie și stocare pot afecta rentabilitatea economică a investițiilor.

Strategia mai evidențiază problemele amestecului hidrogen-gaz natural. Chiar și amestecuri de până la 20% hidrogen generează o reducere modestă a emisiilor, de doar 6-7%. În plus, impactul pe termen lung asupra conductelor și echipamentelor existente este incert, ridicând întrebări privind durabilitatea și costurile de întreținere ale infrastructurii adaptate. Aceste aspecte tehnice subliniază necesitatea unei planificări precise și a cercetării continue pentru optimizarea proceselor.

3. Deficiențe legislative și de implementare

SNH recunoaște lipsa unui cadru legislativ și tehnic complet pentru hidrogen. În prezent, există lacune în norme privind:

• Stațiile de alimentare cu hidrogen.

• Recipientele sub presiune și siguranța transportului.

• Reglementări specifice pentru producție și distribuție la scară industrială.

Mai mult, nu există estimări clare pentru cantitățile de hidrogen necesare sectorului energetic până în 2030, ceea ce poate crea incertitudine pentru investitori și operatori. Fără un plan riguros de implementare și monitorizare, proiectele pot întâmpina întârzieri, iar obiectivele de decarbonizare pot fi greu de atins.

4. Impact asupra mediului: echilibrul între beneficii și riscuri

Deși hidrogenul regenerabil este promovat ca soluție „verde”, SNH atrage atenția asupra unor riscuri ecologice potențiale. Producția de hidrogen utilizând biomasă sau alte surse regenerabile poate afecta rezervoarele de carbon, solul și biodiversitatea.

Pentru a maximiza beneficiile climatice și a preveni daunele ecologice, este necesară planificarea strategică și evaluarea impactului asupra mediului pentru fiecare proiect, în special în regiunile cu resurse naturale sensibile sau protejate.

Implicații sociale și educaționale

Strategia nu se limitează la aspectele tehnice și economice; ea include și măsuri sociale și educaționale pentru a sprijini tranziția energetică:

• Crearea de locuri de muncă în industriile emergente legate de hidrogen, cu accent pe sectoarele industriale și transport.

• Dezvoltarea de programe educaționale și universitare axate pe tehnologiile hidrogenului, în special în regiunile desemnate drept „văi ale hidrogenului”, pentru a pregăti personal calificat și a stimula inovarea.

• Reducerea poluării urbane și creșterea mobilității prin transport public și privat bazat pe hidrogen, ceea ce poate contribui la decongestionarea traficului și îmbunătățirea calității aerului în orașele mari.

Prin aceste măsuri, strategia urmărește să creeze un echilibru între dezvoltarea tehnologică, creșterea economică și impactul social pozitiv, sprijinind în același timp tranziția României către un sistem energetic mai durabil.

Implicații sociale și educaționale

SNH prevede măsuri pentru:

• Crearea de locuri de muncă în industriile emergente.

• Dezvoltarea de programe educaționale și universitare axate pe tehnologiile hidrogenului, mai ales în regiunile „văilor de hidrogen”.

• Reducerea poluării urbane și creșterea mobilității prin transport public și privat cu hidrogen.

Impact macroeconomic și asupra mediului de afaceri

Adoptarea SNH oferă semnale clare mediului de afaceri privind prioritățile și necesitățile investiționale. De asemenea, se estimează economii în consumul de energie primară prin integrarea surselor regenerabile, sprijinind tranziția energetică și reducerea emisiilor.

Strategia prevede mecanisme de sprijin pentru investiții, inclusiv granturi, stimulente fiscale, parteneriate public-privat și contracte pentru diferență, toate acestea fiind evaluate pentru a nu distorsiona piața.

Evaluarea de mediu

Procedura de evaluare strategică de mediu (SEA) a confirmat că SNH nu va afecta habitatelor sau speciilor protejate și că efectele cumulate sunt semnificativ pozitive pe termen mediu și lung. Strategia sprijină reducerea amprentei de carbon și atingerea obiectivelor climatice, contribuind la protecția biodiversității și la dezvoltarea durabilă.

Anexa-1_Strategia-H2_23.09.2025-clean HG-aprobare-SNH