Independență și solidaritate: ce a anunţat președintele Nicușor Dan în prezentarea noii Strategii Naționale de Apărare a României

În conferinţa de presă desfășurată azi, președintele Dan a prezentat câteva puncte-cheie care marchează o schimbare de ton în politica de securitate a României. Documentul are ca slogan central „independenţă şi solidaritate”.

Printre cele mai importante anunţuri:

• Securitatea naţională este definită mai larg decât simpla apărare militară: se includ războiul hibrid, interferenţe digitale, dezinformare, vulnerabilităţi economice.
• Fenomenul corupției devine pentru prima dată o linie majoră în strategie: Dan subliniază că „şi corupţia slăbeşte coeziunea socială, e greu să aperi un stat corupt”.
• Rolul Serviciul Român de Informații (SRI) va fi schimbat: de la „monitorizare” la implicare în combaterea corupţiei, dar cu limitările legale clar stabilite: „SRI poate să facă clar o arhivă, să furnizeze date; activitatea de cercetare e de Parchet/justiţie”.
• Pe plan instituţional, documentul prevede adoptarea Strategiei până 26 noiembrie 2025, urmat de un plan de implementare operativ.
• Se face referire simbolică (şi reală) la ameninţări externe: Rusia, state autoritare, lanţuri de aprovizionare critice, spionaj economic. Deşi China nu este numită de multe ori, preşedintele spune că „este o bulină mare acolo” când vorbim de resurse critice.

Ce lipseşte şi ce semnalizează un compromis

Dar, ca la toate bilanţurile mari, detaliile ascund compromisuri. Iată ce am observat:

• Deşi s-a vorbit de pensii speciale, de mai multă transparenţă şi responsabilitate, relatările nu detaliază în conferinţa de presă cum anume se va interveni. Nu s-a dat un calendar precis public în acele momente pentru modificarea pensiilor speciale.
• Strategia vorbeşte de coeziune socială şi de reducerea vulnerabilităţii economice, dar aproape deloc în sensul sărăciei interne: textul spune că „sărăcirea din alte zone ale lumii, de unde vin migranţi, e o ameninţare”, dar prea puțin despre sărăcia românească ca risc intern.
• Adoptarea prin angajarea răspunderii şi termenele comprimate ridică întrebarea: cât va fi dezbaterea publică reală? Documentul va fi supus CSAT şi apoi Parlamentului, dar planul de implementare nu va fi public — ceea ce creează o zonă gri de responsabilitate.

Implicaţii practice pentru România (şi pentru cetăţean)

Faptul că strategia îşi extinde prisma de securitate oferă şanse, dar şi riscuri. Iată câteva comentarii:

• Când corupţia devine „ameninţare”, nu doar neregulă, statul trebuie să-şi calibreze instituţiile altfel: interceptări mai frecvente, intervenţii mai rapide, dar şi sancţiuni consecvente. Dacă statul continuă să trateze corupţia ca pe un teatru, nu ca pe risc, documentul rămâne hârtie.
• Extinderea rolului SRI are potenţial, dar şi pericol: dacă limitele legale nu sunt clare, riscăm o măsură de siguranţă care devine control excesiv. Dan a spus că nu vor fi interfeţe cu cercetarea penală — rămâne de văzut dacă va funcţiona aşa în practică.
• Adoptarea rapidă a strategiei sugerează dorința de impuls, dar implementarea va fi cheia. Planul operativ, termenele clare, resursele alocate – dacă lipsesc, vom avea un document strategic cocoțat pe raft.
• Pentru cetăţean, mesajul „nu vrem să apărăm statul, ci cetăţeanul” (Dan) e puternic. Dacă se traduce în servicii publice mai bune, instituţii funcţionale, mai puţină corupţie, avem un câştig real. Dacă rămâ­ne doar slogan, va fi dezamăgire.

Punctele unde jurnaliștii au cerut clarificări, termene și garanții:

• Rolul SRI în anticorupție – limite și garduri de protecție
  „Concret, ce face SRI și ce NU face? Trimite note? Participă la anchete? Care sunt filtrele ca să nu ajungem la abuzuri și dosare pe criterii politice?”
• Pensiile speciale – calendar și instrumente
  „Care e termenul pentru pachetul legislativ? Ce categorie intră prima? E vorba de plafonare, impozitare progresivă, recalculare? Ce se întâmplă cu deciziile deja emise?”
• Transparență și control civil
  „Cine monitorizează implementarea strategiei? Avem rapoarte periodice publice, KPI, audit extern? Parlamentul are un rol obligatoriu sau doar ‘ia act’?”
• Războiul hibrid, dezinformarea și libertățile civile
  „Cum combateți rețelele de fake news fără să loviți în presă sau opoziție? Ce criterii obiective definesc ‘operațiunile de influență ostilă’?”
• Bugetul apărării și prioritățile de înzestrare
  „Anvelopa e stabilită pe mai mulți ani? Ce programe sunt ‘fast-track’? Cum evitați șușanelele la achiziții și comisioanele mascate?”
• Coordonare inter-instituțională (MApN–MAI–SRI–SIE–STS–DNSC)
  „Cine e ‘șeful de orchestră’ în scenariile multi-criză? Avem centru unic de comandă? Cum arată fluxul decizional pe ore, nu pe slide-uri?”
• Energie și infrastructuri critice (inclusiv coridorul vertical)
  „Termene pentru interconectări, stocuri strategice, redundanțe la electric și gaze? Ce rute alternative sunt funcționale azi, nu în 2027?”
• Protecția datelor și supravegherea digitală
  „Ce baze de date se interconectează? Există mandat, jurnalizare, acces limitat? Cât timp se păstrează datele? Cine răspunde dacă apar derapaje?”
• Planul de apărare civilă
  „Alerte, adăposturi, stocuri medicale, lanț logistic alimentar – ce avem real pe teren? Când se fac exerciții cu populația, pe bune?”
• Procese rapide pentru corupție strategică
  „Va exista o procedură accelerată pentru cazurile care afectează securitatea națională (licitații mari, armament, IT critic)? În cât timp se finalizează dosarele?”
• Relația cu UE/NATO și partajul de informații
  „Ce schimbăm efectiv în cooperare, în afară de declarații? Avem protocoale noi, linii dedicate, standarde comune pe cyber?”
• Riscuri interne non-militare
  „Sărăcia, educația precară, depopularea – intră și ele ca riscuri de securitate? Ce politici ‘de siguranță’ se leagă direct de ele?”
• Termene, milestones, ‘cine face ce’
  „Când vedem primele livrabile? Ce instituție e titular pe fiecare capitol? Ce se întâmplă dacă termenul se ratează – există consecințe reale?”

Între ambiţie şi balans de putere

Este primul moment clar în care strategia de apărare a României iese din registrul exclusiv militar şi intră în registrul „statului-platformă”, în care securitatea internă, infrastructura digitală, corupţia şi dezinformarea se leagă direct de vulnerabilitatea naţională. Aceasta e ambiţia, dar…

• Dacă strategia e un document generic, fără responsabilităţi clare, alocare de buget, mecanisme de monitorizare, există riscul să devină „kitul de bună intenţie”.
• Adoptarea rapidă sub presiunea termenului poate exclude dezbaterea reală – iar în România, reforma fără opoziţie reală devine un ghem de abuzuri.
• Când spui că vrei să apere cetăţeanul, trebuie să schimbi nu doar orchestra, ci și partiturile: administraţie mai rapidă, justiţie funcţională, corupţie mai puţină. Fără acestea, strategia rămâne etichetă.

Băieți, puneți mâna pe lopeți!

Prezentarea Strategiei Naţionale de Apărare de către Nicuşor Dan e, fără îndoială, un moment important. Documentul marchează o schimbare de paradigmă: securitate nu doar exterior-militară, ci interior-sistemică, cu corupţie, război hibrid, control asupra tehnologiei şi coeziune socială în prim-plan.

Dar momentul nu valorează prea mult decât dacă urmează acţiunea.

Dacă România nu defineşte, în următoarele luni, cine face, când face, cu ce resurse, documentul se va transforma într-o altă promisiune olimpică a politicii locale.

Pentru cetăţeanul de rând, miza e clară:

Statul trebuie să înceteze să fie problema şi să devină soluţia. Dacă Strategia Naţională de Apărare rămâne doar un set de formulări elegante, în timp ce corupţia, birocrația, ineficienţa cresc, atunci „independenţa şi solidaritatea” riscă să rămână doar un slogan de conferinţă.

Merită să urmărim cu atenţie:

Cine va purta responsabilitatea implemen­tării,

Ce termene exacte apar,

Ce instituții sunt puse la treabă

şi — mai ales — ce se întâmplă cu pensiile speciale, cu justiția și cu luptele interne între servicii şi politică, care au fost menționate în conferinţă.

Vom vedea în următoarele luni: fie statul român face saltul, fie va rămâne spectatorul propriilor vulnerabilităţi.