A nșpea negociere – Coaliția discută și azi cine se înțeapă și cine nu

De ce am ajuns la a nu-știu-câta rundă de „negocieri” pe tema concedierilor din administrație? Simplu: pentru că nu s-a negociat reforma, ci protecția propriilor rețele. Fiecare partid are primari, directori, agenții, „oameni de încredere” și „structuri prietene”. Tăierile reale ar fi însemnat să lovești exact în zonele unde se ascunde influența politică, iar asta nu s-a dorit sub nicio formă.

Așa s-a ajuns la o soluție de compromis — 10% în central, până la 30% pe local — care arată mai degrabă a reformă cosmetizată, nu a curățenie profundă. Dacă durează atât, e fiindcă nimeni nu vrea să-i sacrifice pe „ai lui”. Și când reforma devine o listă de excepții, finalul e previzibil:

Un stat la fel de gras, doar cu puțin mai puțină carne pe la încheieturi.

Când guvernul şi Coaliţia dezbat concedieri în aparatul statului, ne aflăm în acel moment care ar trebui să fie extrem de simplu. Statul are prea mulţi angajaţi, bani insuficienţi şi performanţă precară.

Pur şi simplu, e momentul să se taie, să se reorganizeze, să se desfiinţeze ce nu funcţionează.

Doar că realitatea nu e nici pe departe lineară.

Discursul public spune un lucru – „vrem eficienţă, vrem tăieri, vrem buget mai mic, stat mai mic” – şi ce se petrece în şedinţa de coaliţie spune altul.

Știm deja că liderii s-au întâlnit din nou, luni, la Palatul Victoria, pentru a discuta despre această reformă.

Acordul de principiu: o reducere de 10% din posturile ocupate — central şi local. Local: până la 30% din posturile totale, dar max 20% din cele ocupate în fiecare unitate. Central: 10% din anvelopa salarială.

Pare mult? Depinde de referinţă: la aparatul total al administraţiei, 10% înseamnă vreo 13 000 de persoane, conform calculelor date publicităţii.

De ce durează atât de mult negocierile?

Pe hârtie, cifrele nu sunt astrale. Dar în practică:

• fiecare primărie, consiliu judeţean îşi calculează cine a ales clientela, cine are sinecuri, cine are poziţii redundant puse la pândă;
• partidele pun condiţii: „nu ne atingeţi colegii”, „nu facem doar oraşele noastre”, „nu lăsaţi Primăria mea la cheremul comasării”;
• sindicate, funcţionari, aparatul birocratic îşi fac lobby sau plâng de milă;

Astfel, ce trebuia să fie un proces de eficientizare devine o negociere de concesii, excepţii, linii de demarcaţie şi termen de tranziţie – „până în 2027” după cum a anunţat premierul.

Ce-ar trebui să ne intereseze cu adevărat

Nu cifrele anunţate. Ci: cum se va face. Din ce am văzut:

• Vor fi două situaţii: unităţi administrative sub noua grilă (unde nu se vor face concedieri) şi cele peste grilă (unde vor fi concedieri sau reduceri de salarii).
• Perioada de tranziţie până-în 2027. Până atunci: fie despărţiri de angajaţi, fie reduceri de salarii, dacă instituţia e „supradimensionată”.
• Impact bugetar estimat: ~4,5 miliarde lei, din care ~1.7 miliarde numai de la administraţia locală.

Asta e ceea ce trebuie urmărit:

instituţiile care aleg reducerea de posturi versus cele care aleg tăierea salariilor;

instituţii unde apar excepţii ;

ce se întâmplă cu posturile vacante istorice;

ce se întâmplă cu sinecurile ascunse.

Riscurile ascunse

E uşor să faci o tăiere de posturi la funcţii auxiliare, vacante, birouri redundante — nu la şefi, nu la clientelă politică. Riscurile:

• Se începe cu „posturi disponibile, îngheţate” şi se termină… tot cu aparatul intact.
• Se fac comasări „pe hârtie”, dar oamenii rămân în acelaşi loc, cu salarii şi birouri neschimbate.
• Reducerea salariilor în loc de concedieri afectează spiritul funcţionarului, nu mai e vorba de restructurare reală.
• Fără indicatori clari, fără sancţiuni pentru instituţii care nu respectă, tăierea devine promisiune iar promisiunea devine amânare.

De ce e important să urmărim până la capăt această ”reformă”

Pentru că aparatul public nu e doar beneficiarul taxelor tale — e şi furnizorul serviciilor care îţi ating viaţa: primăria, localitatea, permisul de conducere, plata taxelor, strada, apa, gunoiul.

Când aparatul e umflat, haotic, ineficient, plăteşti tu — ca timp, ca nervi, ca bani.

Dacă reforma e făcută cu meticulozitate, poate avea efect real: stat mai mic, mai eficient, buget care respiră.
Dacă reforma e făcută cu grijă să nu se înţepe aparatul clientelar, efectul e doar… un frumos anunţ pe hârtie.

Deci… cum se fac reducerile? Cu grijă, să nu se-nţepe!