Povestea incredibilă a doi băieți de altar care au ajuns să joace un rol uriaș în politica europeană

Într-un colț liniștit al Germaniei, într-un orășel fără notorietate și fără ambiții de mărire, doi adolescenți obișnuiți își petreceau zilele pedalând spre lac, repetând glume în cabaretul școlii și servind ca băieți de altar în biserica catolică locală. Daniel Caspary și René Repasi nu aveau de unde să știe că acea copilărie comună, petrecută printre clopote, caiete de liceu și ziare studențești, avea să-i pregătească pentru unul dintre cele mai tensionate momente din istoria modernă a Europei.

Ani mai târziu, drumurile lor i-au purtat în Parlamentul European, unde au devenit nu doar rivali politici, ci și doi dintre puținii oameni care mai puteau ține în viață legătura dintre centru-dreapta și centru-stânga — o punte esențială într-o Uniune fracturată, aflată sub presiunea extremelor, scrie Politico.

De la cabaretul liceului la liniile de front ale politicii europene

Povestea începe la Stutensee, un oraș mic de lângă râul Rin. Acolo, Caspary și Repasi mergeau la aceeași școală, participau la aceleași activități, farsele lor animateau cabaretul politic al elevilor, iar articolele lor acide se regăseau în ziarul școlii, Pepperoni.

Caspary, mai mare cu trei ani, era băiatul carismatic, imprevizibil, mereu pregătit cu o replică. Repasi, în schimb, era revoluționarul cu pălăria sovietică, tânărul încăpățânat care transforma orice discuție într-un duel argumentativ. În acea perioadă au învățat să se contrazică, să colaboreze și să aibă încredere unul în celălalt — o lecție care avea să le folosească enorm două decenii mai târziu.

07:14, 15.11.2025 • Justitie

EPPO închide ancheta privind presupusa utilizare abuzivă de fonduri de către PPE

17:06, 05.10.2025 • POLITICĂ

Bruxelles-ul, cu ochii pe Șoșoacă: săptămână decisivă pentru viitorul politic al europarlamentarei

În paralel, viața lor de biserică i-a apropiat în alt mod. Amândoi serveau ca băieți de altar în discreta Biserică Sf. Iosif, unde colindele, întâlnirile de tineret și slujbele îi puneau față în față cu ideea responsabilității și a comunității.

Anii de liceu i-au găsit pe unul fondând un cabaret politic, iar pe celălalt conducând ziarul școlii. Împreună, au învățat ce înseamnă organizarea, presiunea, negocierea și răspunderea. Chiar dacă drumul fiecăruia avea să se despartă, fundația fusese deja pusă.

Unul a devenit „Domnul Stutensee”, celălalt „Domnul Europa”

Drumurile lor n-au mai semănat deloc.

Caspary a rămas legat de casă, de regiune, de comunitatea care l-a format. Un om de dreapta clasic, conectat la viața locală, politicienii CDU îl descriu ca pe un om cu rădăcini puternice și cu instinct politic natural. Cariera lui europeană a început aproape întâmplător: rezultatele excelente ale CDU în 2004 l-au trimis la Bruxelles la doar 28 de ani.

Repasi, în schimb, a devenit profesor universitar, expert în drept european, un cosmopolit crescut de o mamă germană și un tată maghiar. Viața lui s-a desfășurat în Elveția, Olanda și în sălile de curs ale marilor universități. A intrat în politică mult mai târziu, cu un nume „prea străin pentru un sat german mic”, după cum spune el însuși.

Dar când Repasi a ajuns în final în Parlamentul European, Caspary l-a primit cu un coș cu delicatese din Stutensee. Așa a început din nou povestea lor comună — doar că de această dată pe scena mare, cu presiuni uriașe și negocieri care decideau direcția UE.

Doi rivali transformați în negociatori-cheie ai „marii coaliții” din UE

Caspary a devenit liderul delegației CDU/CSU, cea mai puternică forță din Partidul Popular European. Repasi a ajuns, în doar doi ani, șeful delegației SPD din cadrul S&D.

PPE și S&D — două grupuri politice care au condus Europa timp de decenii — treceau însă printr-o perioadă de conflict deschis, alimentată de neînțelegeri personale între liderii lor.

Și atunci, în mijlocul crizei, cei doi băieți de altar au devenit „mesagerii păcii”.

Discutau constant pentru a găsi compromisuri, reparau tensiuni, pregăteau terenul pentru înțelegeri care altfel ar fi fost imposibile. Relația lor personală, construită în biserică, în liceu și în activități comune, era acum un avantaj strategic într-un Parlament din ce în ce mai dominat de extreme.

Politicienii europeni au început să se bazeze pe ei ca pe doi dintre puținii moderatori reali ai instituției. Stabilitatea susținerii pentru Comisia Europeană depindea, uneori, de încrederea dintre ei.

Dar alianța se rupe din nou — și Europa riscă să piardă mai mult decât doi prieteni

În toamna lui 2025, Guvernul Germaniei l-a nominalizat pe Caspary pentru un post-cheie la Curtea de Conturi Europeană din Luxemburg. Confirmarea era așteptată în Parlament, iar apropiata plecare a lui Caspary lăsa un gol enorm.

Pentru unii colegi, despărțirea celor doi semăna cu sfârșitul unei ere. Niclas Herbst, unul dintre posibilii succesori, a spus că plecarea lui Caspary va lăsa „un gol greu de umplut”.

Repasi, la rândul său, va trebui să-și găsească un nou partener de încredere — o sarcină dificilă într-un Parlament tot mai fragmentat, în care compromisurile devin rare iar extremele împing centrul către colaps.

Rămâne de văzut dacă echilibrul dintre centru-dreapta și centru-stânga, construit de două decenii pe fundația unei prietenii adolescentine, va rezista fără unul dintre pilonii săi.

O poveste europeană începută într-un orășel anonim

Stutensee poate părea un loc lipsit de importanță, dar în tăcerea lui suburbană au crescut doi oameni care, fără să știe, aveau să influențeze stabilitatea întregii Uniuni Europene. Din cabaretul liceului, din ziarul Pepperoni și din băncile bisericii, Caspary și Repasi au învățat ce înseamnă încrederea, colaborarea și respectul — valori pe care le-au transportat în cea mai complexă instituție politică de pe continent.