Peste un secol de istorie la Fortul 13-Jilava. Porțile penitenciarului comunist, deschise vizitatorilor (VIDEO)

Fortul 13 din Jilava, una dintre cele mai cumplite închisori comuniste din România, păstrează memoria terorii regimului căzut în urma Revoluției din 89′. Astăzi, penitenciarul este un monument istoric, între zidurile căruia au fost închiși peste 1 million de deținuți. Aflat în administrația Consiliului Județean Ilfov din 2024, monumentul va fi restaurat și transformat în muzeu.

Monument istoric, inclus pe lista UNESCO

În ultimele decenii, fortul, simbol al unui secol de teroare și suferință, a fost lăsat în paragină. Zidurile sale s-au degradat, sub greutatea anilor. În 2012, construcția a fost clasificată drept monument istoric, cu o valoare pe care Comisia Monumentelor Istorice a descris-o drept „arhitecturală și memorialistică excepțională”. De asemenea, a fost inclusă pe lista UNESCO.

Fortul 13 este din 2024 în administrarea Consiliului Județean Ilfov. Demersul, primul din istoria post-decembristă a monumentului, a presupus coordonare cu Ministerul Justiției și cu Administrația Națională a Penitenciarelor. Autoritățile locale și-au asumat un proiect de restaurare, conservare și transformare a acestuia în muzeu.

Președintele CJ Ilfov, Hubert Thuma, a declarat în momentul respectiv că monumentul se află pe teritoriul județului, așadar județul trebuie să fie cel care acționează. Scopul este reintroducerea sa în circuitul cultural și turistic al Județului Ilfov.

Obiectivul central al proiectului nu este o simplă renovare. Fortul 13 va deveni un spațiu de reflecție, educație și conștientizare, dedicat memoriei victimelor regimului comunist. Astfel, Fortul 13 va deveni un centru activ de învățare pentru cei care îi vor trece pragul.

Simbol al terorii și represiunii comuniste

Există un moment pe care fiecare vizitator al Fortului 13 îl descrie la fel: clipa în care pășești pentru prima oară între zidurile sale și ești compleșit de un sentiment pe care nu-l poți explica în cuvinte. L-am simțit și noi, când am parcurs coridoarele sale. O apăsare. O schimbare de temperatură, nu doar fizică.

Pe unul dintre acei pereți, cineva a zgâriat, cândva, cu unghia sau cu un ciob, un fragment de psalm: „Jertfa lui Dumnezeu — duhul umilit, inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu va urgisi.” Nu există semnătură și nici dată. Doar strigătul disperat al unui om, închis într-o celulă fără aer sau lumină.

Există și alte mesaje, majoritatea rugăciuni, fragmente de psalmi sau cuvinte de credință. Sunt greu de descifrat, dar existența lor este, în sine, o mărturie a suferinței celor care au fost închiși aici.

Istoria Fortului 13 începe la finalul secolului XIX. Atunci, Regele Carol I a comandat ridicarea unui vast sistem defensiv în jurul Bucureștiului, alcătuit din 18 forturi și 18 baterii. Ulterior, a fost transformat în penitenciar. Aici au fost închiși sau și-au găsit sfârșitul deținuți politici, victime ale regimului comunist, dar și mulți alți oameni ale căror nume nu le va ști nimeni niciodată.

Penitenciarul este proiectat ca o structură masivă, cu o zonă centrală extrem de bine protejată, numită ulterior „inima fortului”, și cu zeci de încăperi dispuse de-a lungul unor coridoare lungi, reci, fără ferestre.

Destinul militar al fortului durează mai puțin decât zidurile sale. În 1907, în urma Marii Răscoale a Țăranilor, sunt aduși primii deținuți. Din acel moment, Fortul 13 încetează să mai fie un bastion de apărare și devine ceea ce va rămâne pentru următorul secol: o închisoare.

Inițial, în penitenciar sunt închiși deținuți de drept comun și persoane condamnate pentru infracțiuni militare. Dar punctul de ruptură vine după 1944, odată cu instaurarea regimului comunist. Din acel moment și până în 1964, Fortul 13 devine unul dintre principalele instrumente de represiune politică din România. Între aceste ziduri sunt aruncați oameni a căror singură vină era că gândeau altfel: intelectuali, preoți, politicieni, oameni obișnuiți, prinși în angrenajul unei mașinării de teroare.

Monseniorul Vladimir Ghika, beatificat ulterior de Biserica Catolică, își dă ultima suflare aici, în una dintre celulele pe care vizitatorii le pot vedea și astăzi. Nicolae Steinhardt, cel care va scrie mai târziu Jurnalul fericirii, trăiește între aceste ziduri ani de suferință pe care îi transformă, paradoxal, în literatură.

„Toată suferința și-a pus-o pe paginile acelei cărți”, spune Ionela Chiper, purtător de cuvânt al Penitenciarului Jilava.

Istoria neagră a Fortului 13 nu se încheie nici în decembrie 1989. În timpul Revoluției, 63 de manifestanți sunt ridicați de pe străzile Bucureștiului, bătuți, urcați în dube și transportați tocmai aici, într-o încăpere de 15 metri pătrați. Fortul funcționează ca instrument de represiune până în ultimele ore ale dictaturii.

Camera neagră și chinurile deținuților închiși la Fortul 13

Penitenchiarul are 52 de camere. Multe dintre ele sunt celule obișnuite, în care deținuții erau încarcerați. În mod normal, într-o încăpere erau ținute aproximativ 50 de persoane. Doar că în perioada comunismului, numărul lor ajungea la 200. În camerele de izolare, spațiul era atât de mic, încât abia încăpeau unul sau doi oameni.

Cea mai cumplită istorie este, însă, cea a„camerei neagre”, unde nu există nicio fereastră și nicio sursă de ventilație.

O cameră de pedeapsă, cea mai răcoroasă și umedă încăpere din tot fortul, iar deținuții erau introduși complet dezbrăcați. Iar când ușa era închisă, devenea un întuneric total. Deținuții nu distingeau nicio formă, nici dimensiunea spațiului în care erau. O prăpastie fără urmă de lumină, unde domnea doar frica.

Cei mai mulți deținuți nu îndrăzneau să facă niciun pas. Rămâneau lipiți de ușa de la intrare, sau lipiți unii de alții. Uneori, cei care erau închiși aici erau îndemnați de medici să se îmbrățișeze ca să piardă cât mai puțină căldură corporală.

Aici, timpul își pierdea măsura. Iar calvarul celor încarcerați nu se termina decât atunci când altcineva decidea că s-a terminat.

Afară, în curtea de plimbare, deținuții erau scoși la aer o dată sau de două ori pe săptămână, câte 15 minute pe zi. Puteau ieși doar împreună cu celelalte persoane din aceeași celulă, ca să nu poată schimba informații cu cei din alte camere. Au existat perioade de luni întregi în care nici măcar această concesie nu era respectată. Luni de zile fără să vadă lumina soarelui.

Fortul 13, deschis vizitatorilor

Până la finalizarea lucrărilor de restaurare, Fortul 13 Jilava poate fi, deja, vizitat. Orice persoană sau grup poate adresa o solicitare prin e-mail către Consiliul Județean Ilfov, la adresa [email protected], menționând scopul vizitei, numărul de participanți și data dorită. CJ Ilfov confirmă programarea și asigură coordonarea cu administrația penitenciarului.

Grupurile nu pot depăși 50 de persoane, iar turul durează aproximativ o oră. Vizitatorii pot beneficia de ghid, fie asigurat de organizatori, fie propriu.