Statul dă cu o mână și ia cu cealaltă: Cum se „topește” bonificația de 3% în buzunarul firmelor mici

Bonificația fiscală de 3% introdusă prin Ordonanța de urgență nr. 107/2024, gândită ca un stimulent pentru contribuabili, ajunge să producă efecte diferite în funcție de tipul de firmă, potrivit unui document emis de Ministerul Finanțelor. Intenția declarată a măsurii este reducerea sarcinii fiscale, însă modul de aplicare pune în discuție coerența și uniformitatea tratamentului fiscal.

În esență, statul a introdus o reducere de 3% din impozitul datorat, atât pentru companiile plătitoare de impozit pe profit, cât și pentru microîntreprinderi. La nivel declarativ, măsura urmărește diminuarea sarcinii fiscale și susținerea mediului de afaceri. În practică, modul de aplicare produce diferențe semnificative.

Ministerul Finanțelor precizează dă documentul amintit, un răspuns către Camera Consultanților Fiscali, că bonificația se înregistrează în contabilitate ca un venit din exploatare. Toate firmele aplică același tratament contabil, indiferent de regimul fiscal. În situațiile financiare, suma apare ca venit, ceea ce înseamnă că influențează rezultatul contabil în mod similar pentru toate entitățile.

Diferențele apar la nivel fiscal, acolo unde se stabilește impozitul efectiv de plată.

06:05, 24.04.2026 • ACTUALITATE

Noua Casă 2026: Guvernul injectează jumătate de miliard de lei în piața imobiliară pentru a bloca prăbușirea creditării

20:18, 18.04.2026 • Dezvăluiri

Cum au devenit programele de garantare un haos birocratic: scadențe, blocaje și un risc de peste un miliard de lei pentru stat

Pentru companiile care datorează impozit pe profit, bonificația reduce direct suma de plată. Statul calculează impozitul, aplică reducerea de 3% și scade suma din obligația finală. În acest caz, bonificația produce un efect clar. O firmă cu un impozit de 16.000 de lei ajunge să plătească mai puțin cu 480 de lei. Reducerea se păstrează integral la nivelul contribuabilului.

Pentru microîntreprinderi, situația diferă. Impozitul se calculează pe venituri, nu pe profit. Ministerul Finanțelor consideră bonificația un venit impozabil. Această încadrare face ca suma primită să intre din nou în baza de calcul a impozitului. Efectul final reduce avantajul acordat inițial.

O microîntreprindere cu un impozit de 2.000 de lei primește o bonificație de 60 de lei. Această sumă intră în baza impozabilă. Impozitul final crește ușor. Beneficiul net scade până aproape de zero. În unele situații, avantajul devine nesemnificativ.

Diferența de tratament apare din structura celor două regimuri fiscale. Impozitul pe profit permite ajustări și excluderi fiscale. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor funcționează pe un model simplificat, fără aceleași mecanisme de ajustare. Această diferență tehnică produce însă un efect economic important. Aceeași bonificație are valoare reală pentru o categorie de firme și valoare redusă pentru alta.

Această situație pune sub semnul întrebării neutralitatea fiscală. O măsură unică produce efecte diferite în funcție de forma de impozitare. Două companii care primesc același procent de reducere nu ajung în aceeași poziție economică. Diferența nu vine din nivelul de performanță sau din dimensiunea firmei, ci din regimul fiscal ales sau impus.

Problema devine mai vizibilă în contextul microîntreprinderilor, unde regimul fiscal este construit pe ideea de simplificare. În practică, aplicarea bonificației introduce un element suplimentar de complexitate. Firma trebuie să evidențieze venitul contabil, să îl includă în baza de impozitare și să suporte o ajustare fiscală care reduce efectul facilității.

Ministerul Finanțelor mai precizează că analiza privind posibila renunțare la bonificație rămâne deschisă. Această mențiune lasă loc pentru modificări ulterioare și adaugă incertitudine în planificarea fiscală a companiilor.

În același timp, documentul face referire și la regimul impozitului minim global, unde bonificația intră în calculul profitului net calificat. Explicația rămâne însă generală, fără detalii tehnice privind efectele concrete asupra sarcinii fiscale finale.

Privită în ansamblu, bonificația de 3% arată modul în care o măsură fiscală uniformă poate produce efecte diferite în funcție de arhitectura sistemului de impozitare. Scopul declarat rămâne reducerea poverii fiscale. Rezultatul final depinde însă de regimul în care se încadrează fiecare firmă.