„Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini își are originile în primii ani ai Bisericii, când încă se dezvoltau practicile liturgice. Este una dintre cele mai vechi experiențe din tradiția Bisericii Ierusalimului”, a afirmat Preafericirea Sa.
Patriarhul a calificat coborârea Sfintei Lumini în Biserica Învierii Domnului din Ierusalim drept „o pregustare a Învierii”.
„Este experimentarea Luminii Necreate care strălucește din Sfântul Mormânt și care este simbolizată de aprinderea candelelor care răspândesc lumina nu numai în această biserică, ci în întreaga lume”, a spus Patriarhul Ierusalimului.
„Mărturia Sfintei Lumini a continuat chiar și în perioadele în care Biserica din Ierusalim s-a confruntat cu persecuții sau dificultăți”, a adăugat el. Astfel, „Sfânta Lumină este un semn puternic al continuității credinței Bisericii în Învierea Domnului nostru Iisus Hristos”, a explicat Patriarhul Teofil.
„Din același loc din care iese Sfânta Lumină în fiecare an a răsărit și Domnul Însuși după îngroparea de trei zile, pentru a afirma că moartea a fost nimicită pentru totdeauna și că noua viață și învierea sunt la dispoziția tuturor”, a subliniat Întâistătătorul Bisericii din Ierusalim. „Sfânta Lumină ne amintește de taina vieții divine a lui Dumnezeu și de propria noastră existență umană: gândul lui Dumnezeu pentru noi este să devenim «părtași dumnezeieștii firi» (2 Petru 1, 4), a afirmat Patriarhul. „Viața însăși este o taină uriașă și sfântă, iar această viață a fost dată familiei umane la Creație”, a adăugat Părintele Patriarh Teofil.