„Muncă de patrimoniu, salarii inegale”: Ministerul Culturii cere recalibrarea urgentă a grilei de salarizare în muzee și biblioteci

O comunicare oficială a fost înaintată Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, conținând propuneri legate de viitoarea Lege a salarizării unitare. Inițiativa urmărește eliminarea unor inechități care, potrivit autorilor, afectează de mai mulți ani zeci de mii de specialiști din domeniul cultural.

Într-un comunicat al Ministerului Culturii, se arată că întreaga construcție a propunerilor pornește de la un principiu unic: remunerarea egală pentru muncă de valoare echivalentă.

„Propunerile vizează apropierea nivelului de salarizare pentru funcțiile de specialitate din muzee, biblioteci, centre culturale și instituții media culturale la nivelul existent în sectorul artelor spectacolului și o corelare mai echilibrată cu profesiile din sistemul de educație. Documentul a fost elaborat în urma consultărilor cu organizațiile sindicale reprezentative, a dezbaterilor din cadrul Comisiei de Dialog Social și a analizelor tehnice realizate pe baza metodologiei utilizate de Banca Mondială în cadrul reformei salarizării. Analiza compară funcțiile de specialitate din cultură cu funcția de profesor în învățământul preuniversitar, gradul didactic I, vechime de peste 25 de ani, utilizând aceleași criterii de evaluare: nivelul studiilor, complexitatea activității, responsabilitatea decizională, impactul social, coordonarea, comunicarea profesională și condițiile de muncă. Rezultatele arată că specialiștii din muzee și biblioteci ating niveluri comparabile și, în multe situații, superioare în ceea ce privește complexitatea atribuțiilor și responsabilitatea profesională”, se arată în comunicatul citat.

Documentul evidențiază că un muzeograf, restaurator sau conservator lucrează cu patrimoniu unic, nu cu bunuri ce pot fi înlocuite.

11:25, 26.03.2026 • Dezvăluiri

Paradoxul Muzeului Național de Istorie: De ce rămâne „șantierul etern” al culturii române, deși există bani

15:30, 05.03.2026 • Cultură

„Sunteți terorist? Ziarist?” – Jurnalistă intimidată de reprezentantul Ministerului Culturii după o investigație despre Muzeul Enescu

„O decizie privind restaurarea unei piese de patrimoniu modifică ireversibil materia unui obiect care aparține istoriei țării. O expertiză privind clasarea sau declasarea unui bun produce efecte juridice directe asupra statutului acelui obiect. Specialiștii din patrimoniu răspund penal și patrimonial, personal, pentru bunurile clasate în categoria Tezaur aflate în gestiunea lor, conform Codului Penal și Legii nr. 182/2000. Această răspundere nu are echivalent în funcția didactică. În același timp, restauratorii și conservatorii își desfășoară activitatea în condiții care presupun expunerea la substanțe chimice, materiale biologice, prafuri și agenți cu potențial toxic sau alergen. Arheologii lucrează în teren, în condiții meteorologice dificile, adesea în cadrul unor șantiere de infrastructură majoră. Cercetarea arheologică este o etapă obligatorie în construcția de autostrăzi, căi ferate și alte proiecte de infrastructură națională. Fără avizul arheologic, șantierul nu poate continua. Arheologul răspunde pentru integritatea descoperirilor, pentru documentarea lor științifică și pentru respectarea termenelor care condiționează direct progresul lucrărilor. Niciun spor specific nu recunoaște aceste riscuri în legislația actuală, deși expunerea este documentată și comparabilă cu categorii profesionale care beneficiază deja de sporuri legale”, se mai arată în comunicatul de presă.

Oficialii Ministerului Culturii atrag atenția că activitatea din marile biblioteci și din Biblioteca Națională este mult mai complexă decât imaginea obișnuită a împrumutului de volume.

„Biblioteca Națională a României și Biblioteca Academiei Române gestionează manuscrise, documente rare, incunabule, hărți istorice, colecții speciale și fonduri documentare unice și desfășoară activități de cercetare, conservare, restaurare și digitizare. În aceste instituții lucrează specialiști cu studii universitare, masterate și doctorate, cu competențe în paleografie, istoria cărții, conservarea patrimoniului și cercetarea documentară. Un bibliotecar de patrimoniu poate avea în responsabilitate manuscrisele lui Mihai Eminescu, documente medievale, ediții princeps sau alte bunuri culturale de importanță națională. Responsabilitatea sa este comparabilă cu cea a unui muzeograf care administrează obiecte clasate în patrimoniul cultural național. Responsabilitatea este identică. Salarizarea nu”, spun reprezentanții Ministerului.

Aceștia susțin că evaluările generale aplicate profesiei de bibliotecar nu reflectă diferențele reale dintre activitatea din bibliotecile locale și cea din instituțiile de patrimoniu și cercetare.

Pe lângă ajustările privind grilele de salarizare, propunerile includ și modificări tehnice ale proiectului legislativ: armonizarea unor poziții cu coeficienți egali, adăugarea funcțiilor lipsă, reașezarea unor roluri în ierarhie și eliminarea diferențierilor dintre instituțiile naționale și cele locale.

De asemenea, se arată că blocajele de angajare din ultimii ani au dus la îmbătrânirea personalului din muzee și biblioteci, iar o corecție salarială ar putea facilita recrutarea treptată, în funcție de ieșirile naturale din sistem.

„Patrimoniul nu se conservă singur. Bibliotecile nu funcționează singure. Muzeele nu își cercetează singure colecțiile. În spatele fiecărui manuscris salvat, al fiecărei piese restaurate, al fiecărei expoziții, al fiecărei colecții puse la dispoziția publicului se află oameni cu pregătire înaltă, cu responsabilități reale și cu o contribuție esențială la păstrarea identității culturale a României”, mai transmit reprezentanții Ministerului Culturii.