Planta uitată din pajiștile României e plină de vitamina C. Azi o călcăm, cândva hrănea generații întregi

Deși astăzi trece drept simplă buruiană și e călcată în picioare pe marginea drumurilor, măcrișul este o plantă care conține vitamina C, fibre vegetale și compuși precum flavonoidele și polifenolii. Verdeața acrișoară din pajiștile românești era culeasă primăvara și ajungea în salate, tocănițe și plăcinte, exact în perioada în care cămara de iarnă se golise.

Cum se recunoaște măcrișul și unde crește planta uitată

Planta se identifică ușor după frunzele alungite, cu formă de săgeată, și după gustul acrișor care amintește de lămâie. Tocmai această aciditate răcoritoare i-a asigurat locul în bucătărie: măcrișul poate ține loc de lămâie sau de oțet în anumite preparate.

Există însă o condiție. Frunzele sunt cele mai gustoase cât timp rămân tinere și fragede. Pe măsură ce planta se maturizează, ele devin tari, mai amare și mult mai puțin plăcute la gust.

Referitor la locurile în care apare, măcrișul preferă pajiștile, malurile apelor și terenurile unde solul păstrează suficientă umezeală. Adică fix zonele pe lângă care trecem fără să le dăm atenție.

Sănătate

Câte grame de unt poți mânca zilnic fără să-ți pui inima în pericol. Ce spun specialiștii despre porții

Ce se gătea din frunzele tinere în bucătăria de la țară

Generațiile dinaintea noastră nu vedeau în măcriș o buruiană, ci o legumă cu frunze aflată la îndemână, care nu costa nimic și apărea an de an în același loc. Așa că primăvara devenise sezonul în care planta intra în meniul zilnic.

Frunzele tinere se consumă crude, tocate mărunt și amestecate într-o salată verde. Dar suportă și tratamentul termic, la fel ca spanacul sau ca alte verdețuri de sezon.

Ba mai mult, lista preparatelor în care intră este surprinzător de lungă: supe, tocănițe, sosuri și umpluturi pentru plăcinte. Iar în salatele de primăvară era combinat cu ceapă verde, ouă fierte sau brânză.

Ce conține măcrișul și de ce nu e un leac miraculos

Compoziția plantei explică o parte din reputația pe care o are. Măcrișul aduce vitamina C, fibre vegetale și diverși compuși vegetali, între care flavonoide și polifenoli.

Ar fi însă o exagerare să fie prezentat drept remediu universal. Valoarea lui reală stă în altceva: este un aliment versatil și sezonier, care poate îmbogăți dieta, nu o plantă care vindecă boli de una singură.

În medicina populară, măcrișul ar fi fost folosit pentru stimularea poftei de mâncare și pentru împrospătarea organismului, ca verdeață de primăvară după o iarnă cu alimentație monotonă. Mai mult, o astfel de utilizare tradițională nu reprezintă o dovadă că planta poate înlocui tratamentul medical sau sfatul unui specialist.

Acidul oxalic din măcriș cere moderație la consum

Gustul acru care face planta atractivă vine din acidul oxalic și din oxalați. Aceleași substanțe se regăsesc și în alte alimente de origine vegetală consumate frecvent în România: spanac, mangold sau sfeclă roșie.

Pentru majoritatea persoanelor sănătoase, un consum ocazional și moderat de măcriș nu ridică probleme. Consumul în exces, în schimb, nu este recomandat.