Oftică de partid: Bolojan, omul care ține România blocată în criză

Ilie Bolojan a ajuns în punctul în care nu mai poate poza comod în liderul responsabil care apără principiile. După săptămâni de criză, negocieri ratate, formule aruncate în aer și premieri desemnați consumați înainte de vot, liderul PNL devine tot mai clar principalul obstacol în calea unui compromis de guvernare.

Nu pentru că ar fi singurul vinovat al crizei. Nu este. Dar pentru că, în acest moment, el pare omul care spune „nu” la orice variantă care nu trece prin filtrul propriei autorități.

Iar țara nu poate fi administrată cu ”oftică de partid”.

Veștea a scos nervii la suprafață

Desemnarea lui Adrian Veștea ca premier a făcut ceea ce trebuia să facă: a spart decorul fals al consultărilor politicoase.

Nicușor Dan a renunțat la varianta Eugen Tomac și a pus pe masă un liberal.

Un om din PNL. Fost ministru al Dezvoltării, fost șef de Consiliu Județean, fost primar. Un politician cu experiență administrativă și cu capacitatea de a discuta (negocia) cu teritoriul liberal.

Reacția lui Bolojan a fost nervoasă și previzibilă.

A spus că nu a fost informat, că desemnarea este „un act ostil” și că ar fi o încercare de rupere a PNL.

Poate. Dar dincolo de orgoliul rănit rămâne întrebarea simplă: PNL vrea sau nu vrea să participe la rezolvarea crizei?

Pentru că, dacă răspunsul este mereu „nu așa”, „nu acum”, „nu cu ăsta”, „nu fără noi întrebați înainte”, atunci nu mai vorbim despre responsabilitate.

Vorbim despre blocaj.

Bolojan confundă partidul cu propriul mandat

Problema lui Bolojan este că pare să trateze PNL ca pe o extensie a propriei strategii.

Orice mișcare care nu îi confirmă autoritatea devine atac.

Orice liberal care acceptă ideea guvernării poate fi suspectat de trădare.

Orice compromis devine capitulare.

Asta nu mai este rigoare. Este rigiditate politică.

Un partid mare nu poate funcționa ca o cazarmă condusă de un comandant supărat.

PNL are parlamentari, primari, șefi de organizații, oameni care răspund în teritoriu, administrații locale care așteaptă bani, proiecte, decizii.

Pentru ei, opoziția solemnă nu plătește facturi, nu repară drumuri, nu salvează investiții și nu atrage fonduri europene.

Bolojan poate să creadă că apără onoarea partidului.

Dar, din afară, începe să se vadă altceva: un lider care preferă să țină partidul într-o poziție sterilă decât să accepte că guvernarea cere compromis.

Țara are nevoie de guvern, nu de lecții de puritate

România nu se află într-un moment în care își permite luxul unor orgolii doctrinare.

Are nevoie de un guvern funcțional.

Are nevoie de majoritate.

Are nevoie de miniștri care să semneze, să decidă, să repare, să taie unde trebuie și să pornească lucrurile blocate.

Bolojan vorbește despre principii, dar principiile nu țin loc de hotărâri de guvern.

Nu absorb fonduri europene. Nu negociază bugete. Nu reduc deficitul prin simpla lor frumusețe morală.

Dacă liderul PNL nu acceptă nicio formulă care presupune un pas înapoi din partea sa, atunci problema nu mai este formula de guvernare.

Problema devine chiar Bolojan.

Nicușor Dan a forțat PNL să aleagă

Prin desemnarea lui Adrian Veștea, Nicușor Dan a pus PNL în fața unei alegeri clare. Ori partidul contribuie la formarea unei majorități proeuropene, ori rămâne captiv într-un război intern purtat în jurul autorității lui Bolojan.

Nu este o alegere comodă. Dar este inevitabilă.

Dacă liberalii resping și această variantă, vor trebui să explice public de ce un fost ministru liberal, cu experiență administrativă, nu este bun nici măcar pentru o încercare de guvernare.

Vor trebui să explice de ce țara trebuie să mai stea în criză până când conducerea PNL primește formula perfectă, ambalată regulamentar și livrată cu plecăciune politică.

Obstacolul trebuie numit

A venit momentul să spunem lucrurilor pe nume.

Ilie Bolojan nu mai este doar liderul exigent care cere seriozitate. A devenit obstacolul major în calea unui compromis de guvernare.

Poate că are argumente. Poate că are frustrări legitime. Poate că a fost tratat incorect de Cotroceni.

Dar politica nu este terapie pentru lideri răniți în orgoliu. Politica este arta de a produce soluții când țara nu mai poate aștepta.

Iar dacă Bolojan nu poate produce soluția, măcar să nu o mai blocheze.

România nu are nevoie de un PNL transformat în fortăreața personală a unui lider supărat.

Are nevoie de un PNL care să intre în joc, să negocieze dur, să obțină garanții și să participe la guvernare.

Restul e decor de principii frumoase, bune de pus în ramă, dar inutile când statul stă pe avarii.