USR se leagă cu lanțul de Bolojan. „Consecvența” devine sinucidere politică

USR a decis, în Biroul Național, să rămână consecvent liniei sale: nu intră într-un guvern cu PSD și nu se aruncă în formula Adrian Veștea. Oficial, partidul spune că nu a fost anunțat înainte de nominalizarea premierului desemnat, că nu poate gira o construcție cu social-democrații și că „un guvern care livrează rezultate pentru cetățeni nu se poate naște din trădarea propriului partid”.

Sună frumos. Aproape nobil.

Problema este că România nu se guvernează cu fraze de rezoluție internă și nici cu lacrimi turnate peste statuia lui Ilie Bolojan.

USR tocmai a ales să se lege cu lanțul de liderul PNL exact în momentul în care o parte consistentă a liberalilor pare pregătită să rupă rândurile și să meargă spre guvernare.

De la reformă la izolare

Dominic Fritz și conducerea USR pot spune că apără consecvența.

Numai că, politic, consecvența asta începe să semene cu o formă de autoexcludere.

După experiența guvernărilor în care USR a livrat mai mult zgomot decât rezultate, după miniștri care au plecat lăsând în urmă haos, scandaluri, orgolii și proiecte neterminate, partidul pare să fi decis că locul lui natural este pe margine, cu degetul ridicat moralizator.

Este comod să spui „nu cu PSD”.

Este simplu să spui „nu cu Veștea”.

Este ”foarte curat” să nu te atingi de nimic.

Dar, într-o criză politică reală, curățenia absolută poate deveni iresponsabilitate.

Țara are nevoie de guvern. Are nevoie de buget, de miniștri, de decizii, de majoritate. USR oferă, din nou, o placă de principii.

Cadoul făcut lui Bolojan

Cel mai interesant este că USR ajunge să facă exact jocul lui Bolojan.

Liderul PNL încearcă să țină partidul blocat în jurul propriei linii dure: fără Veștea, fără PSD, fără compromis.

USR vine și îi pune umărul sub cruce, prezentând această rigiditate drept mare bătălie morală.

Numai că trendul politic pare să meargă în sens invers.

În PNL, sprijinul pentru Veștea este în creștere.

Se vorbește despre zeci de organizații dispuse să susțină revenirea la guvernare și despre 50-55 de voturi liberale care ar putea merge spre noul premier desemnat.

Dacă ideea de Bolojan se fisurează intern, numărul ar putea urca și mai sus.

În acest context, USR riscă să rămână singurul partid care își confundă izolarea cu verticalitatea.

Politica nu se face doar cu antipatii

USR are o problemă veche: pare incapabil să distingă între compromis și capitulare.

Orice discuție cu PSD devine ”murdărie”.

Orice formulă de majoritate devine ”trădare”.

Orice guvern care nu poartă ștampila morală a partidului devine ”suspect”.

Dar politica reală nu funcționează ca un club de lectură pentru oameni dezamăgiți. Funcționează cu voturi. Cu majorități. Cu negocieri.

Moarte politică asumată

USR poate miza pe faptul că electoratul său va aprecia refuzul.

Poate spera că linia anti-PSD îi va păstra identitatea.

Dar există și riscul invers: ca alegătorii să vadă un partid care, după ce a participat la guvernare fără să convingă, refuză acum orice responsabilitate reală și preferă postura de comentator indignat.

Dacă guvernul Veștea se coagulează fără USR, partidul lui Fritz va rămâne cu satisfacția purității și cu nota de subsol a irelevanței.

Iar în politică, irelevanța nu vine brusc.

Vine exact așa:

o decizie „consecventă”, o rezoluție votată în unanimitate, o frază frumoasă despre trădare și, la final, ușa guvernării care se închide din afară.

USR a vrut să pară principial. Deocamdată, pare doar hotărât să se scoată singur din joc.