„Substanța lucrurilor” din servicii. Cine are curaj să ajungă până la ea?

Nicușor Dan spune că ar accepta limitarea mandatelor șefilor de servicii, dar că măsura „nu rezolvă substanța lucrurilor”. A explicat și ce înțelege prin această formulă: România nu are un control civil real asupra serviciilor de informații. Este un diagnostic greu, rostit chiar de președintele care trebuie să propună conducerile SRI și SIE. Acum trebuie să aflăm dacă urmează tratamentul.

Un șef nou nu schimbă singur instituția

Președintele are dreptate într-un punct esențial.

Am avut directori civili și directori care au plecat după cinci, șapte sau opt ani.

Asta nu ne-a garantat că Parlamentul poate verifica serios ce fac serviciile și că instituțiile nu depășesc „linii democratice”.

Nicușor Dan a cerut chiar schimbarea legilor securității naționale din 1991.

Interviul acordat Euronews România.

Dar constatarea nu explică de ce numirile promise întârzie.

Poți desemna un director civil și, în același timp, poți începe reforma controlului.

Dacă președintele consideră că cele două trebuie negociate împreună, ar trebui să spună asta.

Până atunci, „substanța lucrurilor” riscă să devină încă un nume elegant pentru amânare.

În Parlament, până și reforma mică se împotmolește

Proiectul care ar limita mandatele conducerilor SRI, SIE, SPP și STS la două mandate de câte patru ani se află în Parlament din 2024.

În septembrie 2026, dezbaterea lui la Senat a fost din nou amânată, pe fondul unui scandal între parlamentari. Nici măcar această schimbare modestă nu înaintează liniștit.

Privim cu tristețea cuvenită la perspectiva unei reforme adaptate „meandrelor concretului”, ca să-l împrumutăm pe Ion Iliescu.

Dacă pentru durata mandatului e nevoie de atâta târguială, cum va arăta bătălia pentru reguli care chiar limitează puterea?

Legătura pe care nimeni nu se grăbește s-o taie

Aici începe partea incomodă.

Politicienii numesc șefi, aprobă bugete și controlează serviciile prin comisii parlamentare.

Serviciile dețin informații pe care politicienii nu le au.

Relația aceasta este necesară într-un stat democratic, dar poate deveni o rețea de dependențe și favoruri dacă verificarea rămâne formală.

Nu putem declara, fără probe, că fiecare decizie politică este dictată de servicii.

Putem însă observa că președintele însuși spune că verificarea civilă reală nu a existat. Este o recunoaștere suficient de gravă.

Atunci când controlul lipsește, cine poate spune cu certitudine unde se termină misiunea legitimă și unde începe influența?

Banii primesc explicații mai scurte decât întrebările

În proiectul bugetului pe 2026, alocarea pentru SRI urca de la aproximativ 4,57 la 5,2 miliarde de lei, o creștere de aproape 14%.

Datele bugetare prezentate de Profit.ro.

O asemenea sumă poate avea justificări serioase: războiul de la graniță, spionajul, atacurile cibernetice. Dar tocmai instituțiile cărora li se cer mai multe resurse trebuie supuse unui control competent asupra felului în care le folosesc.

Altfel, solicitarea de bani ajunge să fie tratată cu respectul rezervat unui secret de stat, iar întrebarea despre rezultate, cu suspiciunea rezervată unui deranj.

Secretul operațiunilor nu trebuie să devină secretul răspunderii.

Nu un Guvern nou va rezolva singur problema

Președintele a legat numirea la SRI de învestirea unui nou Guvern.

Dar „substanța lucrurilor” despre care vorbește nu se va schimba în ziua în care un cabinet primește votul Parlamentului.

Este o confruntare lungă, comparabilă cu încercarea de a scoate Justiția din reflexele ei de autoprotecție.

Și aici vom auzi că orice întrebare slăbește instituția.

Și aici ni se va cere să confundăm independența profesională cu absența controlului.

Reforma adevărată ar trebui…

… să spună limpede ce le este interzis serviciilor în politică, justiție și economie;

… să dea comisiilor parlamentare capacitatea efectivă de a verifica;

… să permită auditarea cheltuielilor fără expunerea operațiunilor;

… și să stabilească răspunderi când sunt încălcate regulile.

Nu este o chemare la desființarea serviciilor.

Este cerința ca ele să servească țara, nu să devină bastioane ocupaționale imposibil de întrebat ceva.

CNSAS a publicat acum cifra de 14.629 de angajați pentru Securitatea de la sfârșitul regimului Ceaușescu.

Pentru serviciile actuale circulă estimări mult mai mari, inclusiv 38.000, dar nu există o cifră publică solidă pe care să ne sprijinim comparația.

Chiar această lipsă de date reale arată cât de puțin poate evalua cetățeanul din instituțiile pe care le finanțează.

Am vrea din toată inima ca Nicușor Dan să fie la începutul corect al acestui demers.

A identificat problema și a spus-o public.

Urmează partea care separă un diagnostic curajos de încă o frază bună de interviu:

Numirile, regulile noi, controlul care funcționează și oamenii dispuși să răspundă pentru el.