Generalul Vlad Gheorghiță rămâne fără telefoane. Curtea spune că DNA poate căuta probe în ele

Curtea de Apel București a respins plângerea generalului Vlad Gheorghiță, șeful Statului Major al Apărării, care ceruse restituirea celor două telefoane mobile ridicate de DNA. Decizia este importantă nu doar prin numele celui vizat, ci prin explicația juridică oferită de instanță: ridicarea telefoanelor este una, percheziția informatică este altceva.

Cu alte cuvinte, DNA poate păstra telefoanele, dar accesarea conținutului lor trebuie să respecte regulile specifice percheziției informatice.

De ce a vrut DNA telefoanele

Generalul Vlad Gheorghiță este vizat într-un dosar în care procurorii au extins urmărirea penală pentru suspiciuni de complicitate la uzurparea funcției, în legătură cu obținerea unui folos necuvenit.

Potrivit motivării Curții, procurorii au susținut că în memoria telefoanelor s-ar putea găsi date utile pentru stabilirea împrejurărilor cauzei și pentru identificarea persoanelor implicate.

Este vorba, în special, despre conversații purtate prin rețeaua GSM și prin WhatsApp.

Instanța a reținut că există suspiciunea rezonabilă că telefoanele ar putea conține discuții relevante despre împrejurările în care a fost semnată o adresă transmisă către Ministerul Educației, prin care se cerea suplimentarea numărului de locuri finanțate de la buget pentru Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport.

Aici se află cheia dosarului: DNA caută comunicările din spatele unei decizii oficiale.

Apărarea generalului: măsură disproporționată

Generalul a susținut că ridicarea telefoanelor a fost nelegală și disproporționată.

A invocat impactul profesional și reputațional al măsurii, având în vedere funcția pe care o ocupă în conducerea Armatei Române.

Un alt argument important a fost acela că telefoanele nu se aflau asupra sa, ci asupra unei alte persoane care îl însoțea.

Potrivit susținerilor sale, organele judiciare ar fi făcut percheziție corporală acelei persoane și ar fi ridicat dispozitivele de acolo.

De asemenea, generalul a reclamat faptul că procurorul nu a fost prezent la efectuarea percheziției corporale și la ridicarea telefoanelor, ceea ce, în opinia apărării, ridica semne de întrebare asupra legalității procedurii.

Argumentul sensibil: informațiile clasificate

Cea mai delicată linie de apărare a vizat securitatea informațiilor.

Generalul a susținut că telefoanele unui cadru militar de rang înalt, cu acces la informații clasificate și NATO, nu pot fi tratate ca telefoanele oricărei persoane cercetate penal.

El a invocat lipsa unor garanții procedurale speciale pentru protecția informațiilor secrete și a cerut sesizarea Curții Constituționale.

În opinia sa, cadrul legal actual nu diferențiază suficient între un militar aflat într-o funcție de comandă și o persoană obișnuită, atunci când se ridică echipamente de comunicații.

Argumentul este serios.

Un telefon de serviciu al șefului Statului Major poate conține informații care depășesc cu mult interesul unui dosar penal obișnuit.

Tocmai de aceea, discuția nu este una simplă: statul trebuie să ancheteze suspiciuni penale, dar trebuie să protejeze și informațiile sensibile.

Ce a decis Curtea

Judecătorul de drepturi și libertăți a respins plângerea generalului.

Instanța a considerat că ridicarea telefoanelor a fost legală și justificată, deoarece exista o suspiciune rezonabilă că acestea pot conține probe relevante.

Curtea a mai stabilit că procurorul nu era obligat să participe personal la ridicarea bunurilor, putând delega actul de urmărire penală.

În privința informațiilor clasificate, instanța a făcut o distincție esențială: ridicarea telefoanelor nu înseamnă automat accesarea datelor din ele.

Dispozitivele sunt sigilate, iar citirea conținutului ține de percheziția informatică, procedură separată, care trebuie autorizată și controlată.

Aici este miezul deciziei:

Curtea nu spune că DNA poate căuta orice, oricum și oricând în telefoanele generalului. Spune că telefoanele pot fi ridicate, iar legalitatea căutărilor informatice poate fi verificată ulterior, inclusiv în camera preliminară.

Excepția de neconstituționalitate nu a trecut

Generalul a cerut sesizarea Curții Constituționale, susținând că, dată fiind calitatea sa și apartenența la CSAT, ar trebui să existe garanții similare celor aplicabile unor demnitari.

Instanța a respins însă această argumentație.

Curtea a arătat că pentru miniștrii care fac parte din CSAT nu este necesară o autorizare specială pentru percheziție corporală sau ridicare silită de obiecte. Prin urmare, nici calitatea generalului nu schimbă soluția în această procedură.

O decizie cu miză mai mare decât dosarul

Cazul Vlad Gheorghiță ridică o întrebare dificilă: cum anchetezi penal un vârf al sistemului militar fără să atingi, accidental sau abuziv, zone de securitate națională?

Răspunsul Curții este pragmatic:

telefoanele pot fi ridicate dacă există suspiciuni rezonabile, dar accesarea lor trebuie limitată la datele relevante pentru dosar.

Dacă mandatul de percheziție informatică nu va conține garanții suficiente, apărarea va putea contesta ulterior legalitatea probelor.

Pentru moment, generalul rămâne fără telefoane, iar DNA poate continua procedura informatică.

Dar dosarul intră într-o zonă extrem de sensibilă: acolo unde ancheta penală, ierarhia militară și protecția informațiilor clasificate se întâlnesc într-un singur aparat sigilat.