Minciunica zilei: Nicușor Dan vrea tot guvern prooccidental

Nicușor Dan a ieșit după prăbușirea Guvernului Veștea cu un mesaj solemn, curat, aproape de manual: România are nevoie de dialog, de majoritate, de responsabilitate, iar „păstrarea direcției prooccidentale” este o condiție de la care nu ne abatem.

Frumos. Foarte frumos. Atât de frumos încât aproape că uiți ce s-a întâmplat cu o zi înainte.

Direcția e fermă. Traseul, mai puțin

Guvernul Veștea, girat politic de președinte prin desemnare, a ajuns să caute sprijinul AUR în Parlament.

Nu sprijin imaginar, nu sprijin de decor, ci voturi reale, necesare pentru instalarea Executivului.

Justitie

Minciunica zilei: Lia Savonea, victima eternă din turnul achitărilor

Adică exact voturile acelei formațiuni tratate până mai ieri ca problemă politică majoră pentru direcția occidentală a României.

Prooccidental dimineața, aritmetic seara

Aici începe minciunica. Nu minciuna mare, apăsată, cu fanfară și steaguri.

E minciunica românească, elastică, negociabilă, parfumată cu formule de responsabilitate națională.

Dacă AUR este incompatibil cu direcția prooccidentală, atunci voturile AUR nu pot deveni brusc digerabile când îți lipsesc la numărătoare.

Dacă AUR nu este incompatibil, atunci trebuie spus limpede. Fără grimase, fără formule diplomatice, fără fuga printre virgule.

George Simion a pus exact degetul pe această rană politică.

I-a cerut lui Nicușor Dan să declare public dacă AUR mai este considerat partid extremist sau nu.

Provocarea este dură fiindcă lovește în zona cea mai incomodă:

poți să demonizezi un partid în campanie, iar apoi să accepți tacit ca voturile lui să fie căutate pentru guvernare?

Linia roșie desenată cu creionul

Nicușor Dan poate spune, constituțional, că Parlamentul decide. Corect.

Dar un președinte nu comunică doar prin decrete. Comunică și prin semnale.

Prin tăceri. Prin ce tolerează. Prin ce lasă să se întâmple în numele „responsabilității”.

Iar episodul Veștea a transmis un semnal prost: direcția prooccidentală este sfântă în declarații, dar poate deveni negociabilă la vot.

România are nevoie de guvern, evident. Dar are nevoie și de coerență.

Fiindcă prooccidentalismul nu este o broșă pusă la rever înaintea consultărilor de la Cotroceni.

Este o linie politică.

Iar o linie politică nu se apără cu jumătăți de măsură, calcule rușinate și uși întredeschise spre cei pe care îi numești pericol doar când îți convine.

Altfel, rămânem cu formula clasică: principii tari la microfon, genunchi moi la numărătoarea voturilor.