La vremuri noi, oameni noi! Victor Ponta, soluția proaspătă din congelatorul politicii

Kelemen Hunor a spus, după votul din Parlament, că se încheie o epocă și începe „o etapă despre care încă nu știm nimic”. Frumos spus. Doar că politica românească, atunci când pășește în necunoscut, nu aprinde farurile, ci deschide dulapul cu figuri răsuflate.

Așa ajungem ca, în plină criză guvernamentală, printre soluțiile „noi” puse pe masa de la Cotroceni să apară Victor Ponta.

Proaspăt, desigur, ca o conservă uitată strategic în cămara tranziției.

După eșecul Guvernului Veștea, grupul parlamentar Uniți pentru România a venit la Cotroceni cu o propunere de premier menită, probabil, să simbolizeze înnoirea, relansarea, prospețimea și restartarea sistemului: Victor Ponta.

Da, acel Victor Ponta.

Fost premier, fost lider PSD, fost candidat, fost aliat, fost adversar, fost revenit, fost plecat și, după cum se vede, mereu disponibil pentru binele patriei.

România pe primul loc, Ponta la butoane

Uniți pentru România îl prezintă drept politician cu experiență, om care cunoaște administrația, dosarele europene și mecanismele puterii.

Toate acestea sunt, tehnic vorbind, adevărate.

Victor Ponta a fost prim-ministru între 2012 și 2015, a condus PSD și știe foarte bine cum funcționează statul român. Poate chiar prea bine.

Grupul susține că propunerea vine într-un moment greu: risc economic, presiune pe curs, inflație, teamă de degradare a ratingului.

Cu alte cuvinte, casa arde, iar soluția este să-l chemăm pe domnul care a mai avut cheile de la casă.

Nu pentru că ar fi nou, ci pentru că știe unde este panoul electric, unde scârțâie parchetul și pe unde se intră fără să sune alarma.

Politica românească și eterna recondiționare

Aici este comicul situației.

Toată lumea vorbește despre restart, reformă, stabilitate, responsabilitate, „România pe primul loc” și alte formule cu luciu patriotic.

Dar, când vine clipa concretă, apare tot un nume din vechiul catalog al tranziției târzii.

Politica noastră nu produce soluții noi. Produce reambalări.

Victor Ponta a demisionat recent din grupul parlamentar PSD și s-a alăturat grupului Uniți pentru România.

O mutare perfect românească: când o cameră se umple de fum, nu ieși din clădire, schimbi doar ușa prin care intri înapoi.

Disponibil, firește, pentru binele României

Ponta a reacționat previzibil: este onorat, recunoscător și, dacă i se va cere, nu va refuza responsabilitatea.

Formula este clasică. Nimeni nu vrea funcții în România.

Toți sunt doar chemați de istorie, smulși din modestia lor naturală și așezați, cu greu, în scaune moi.

Desigur, decizia aparține președintelui.

Dar simpla apariție a propunerii spune destul despre momentul politic: România caută guvern nou, însă tot cu figuri vechi pe tabla de joc.

La vremuri noi, oameni noi. Adică tot noi, dar cu alt antet, alt grup parlamentar și aceeași poftă zdravănă de revenire. Cu furculița și cuțitul în buzunarul de la piept.