„Vânătoare în vreme de criză: Toneli cumpără la preț de avarie fabrica de furaje care a intrat pe pierdere la un an după profitul maxim”

Toneli, liderul pieței de ouă din România ia peste 112 milioane de lei de la BCR și preia activele Habitat Deco, un producător de furaj ecologic din Argeș intrat pe pierdere. O tranzacție mică în cifre absolute, dar cu o logică industrială clară: cine controlează furajul controlează costul oului.

Toneli Holding, cel mai mare producător de ouă din România, cu 25 de ferme, o producție anuală de circa 500 de milioane de ouă și o cifră de afaceri de 291,8 milioane de lei în 2024, a aprobat contractarea unui pachet de finanțări de la Banca Comercială Română în valoare cumulată de aproximativ 112,6 milioane de lei, potrivit datelor din Monitorul Oficial. Din acest total, o facilitate distinctă de 29,1 milioane de lei, acordată pe o perioadă de până la șase ani, este destinată achiziției unor active ale Habitat Deco, producător de furaj ecologic din comuna Suseni, județul Argeș. Restul pachetului acoperă finanțarea activității curente, a capitalului circulant și a investițiilor grupului controlat de investitori libanezi.

Ținta: o companie pe „roșu”, cumpărată la momentul potrivit

Cifrele Habitat Deco spun povestea unui vânzător aflat sub presiune. Cifra de afaceri a companiei s-a prăbușit cu circa 30% într-un singur an, de la 21 de milioane de lei în 2024 la 15 milioane în 2025, iar rezultatul a virat de la un profit net de aproape 4 milioane de lei la o pierdere de aproximativ 400.000 de lei, cu un efectiv mediu de doar 21 de angajați. Pentru Toneli, acest profil e mai degrabă o oportunitate decât un semnal de alarmă: prețul de 29,1 milioane de lei — echivalentul a aproximativ două cifre de afaceri anuale ale țintei la nivelul din 2025 — se plătește pentru active industriale (fabrica de furaje și capacitățile aferente), nu pentru un istoric de profitabilitate. Este o achiziție contraciclică clasică: cumperi capacitatea de producție când proprietarul ei nu o mai poate duce, nu când merge strună și cere primă de preț.

O nuanță de disciplină analitică se impune totuși: fiind un „asset deal”, nu o preluare de acțiuni, raportarea prețului la cifra de afaceri a companiei-țintă are valoare doar orientativă. Relevanța economică reală a celor 29,1 milioane de lei se va judeca după costul de înlocuire al fabricii — construirea de la zero a unei capacități similare ar costa, cel mai probabil, semnificativ mai mult și ar dura ani.

Logica industrială: furajul este 60-70% din costul unui ou

Miza strategică depășește cu mult dimensiunea tranzacției. În avicultură, furajul reprezintă cea mai mare componentă a costului de producție, iar Toneli a resimțit din plin acest lucru: compania declara la finalul lui 2025 o creștere a costurilor de producție de peste 20%, pe care se străduia să nu o transfere integral în prețul de raft. Preluarea unei fabrici de furaje înseamnă internalizarea marjei furnizorului și un control direct asupra celei mai volatile linii de cost.

Localizarea face tranzacția și mai coerentă. Toneli tocmai a finalizat la Suseni modernizarea a zece hale de producție într-o fermă aflată anterior în conservare — iar fabrica Habitat Deco se află în aceeași comună. Furaj ecologic produs la câteva sute de metri de halele cu găini crescute ecologic: integrare verticală cu costuri logistice aproape de zero. Iar specializarea „eco” a țintei nu e întâmplătoare: segmentul ouălor ecologice reprezintă sub 4% din piața românească, față de peste 10% în Europa de Vest, dar crește constant, iar profitabilitatea lui — recunoscut de companie ca fiind redusă — depinde aproape în întregime de costul furajului certificat ecologic, cel mai scump din industrie. Cine îl produce singur are un avantaj structural față de orice competitor care îl cumpără din piață.

Bilanțul îndatorării: expansiune agresivă, marje subțiri

Partea mai puțin comodă a analizei privește ritmul de îndatorare. Pachetul de 112,6 milioane de lei echivalează cu aproape 39% din cifra de afaceri a grupului pe 2024 și se suprapune peste cel mai amplu program de investiții din istoria companiei: un buget declarat de peste 60 de milioane de euro începând din 2023, din care circa 40 de milioane de euro doar în 2026 — inclusiv proiectul de 26 de milioane de euro de la Titu, cu 18 hale și 600.000 de găini, și fabrica de ouă lichide de 5 milioane de euro inaugurată în 2025. Toate acestea într-un sector pe care chiar managementul Toneli îl descrie ca fiind puțin ofertant ca profitabilitate, expus permanent riscului de gripă aviară și cu 70% din categorie dominată de mărcile private ale retailerilor, unde puterea de negociere a producătorului e limitată.

Pe de altă parte, contextul de piață oferă argumente solide pentru expansiune: producția industrială acoperă doar circa 45% din consumul național de ouă, restul venind din gospodării — un segment în declin structural și vulnerabil sanitar-veterinar. Cine construiește capacitate industrială acum ocupă terenul care se eliberează.

Tranzacția de la Suseni este mică la scara pieței de M&A, dar exemplară ca manual de strategie: un lider de piață folosește slăbiciunea conjuncturală a unui furnizor pentru a-și securiza, la cost rezonabil, veriga cea mai scumpă din lanțul propriu de producție, exact lângă activele sale. Riscul nu stă în achiziția în sine, ci în cumulul de datorie și capex angajat simultan de un grup cu marje inerent subțiri: dacă prețul oului sau costul cerealelor evoluează nefavorabil doi-trei ani la rând, serviciul datoriei către BCR va concura cu programul de investiții. Deocamdată însă, pariul Toneli — integrare verticală plus capacitate nouă într-o piață subaprovizionată industrial — arată ca unul calculat, nu ca unul temerar.