TeraPlast (TRP) —Venituri în creștere, profitabilitate sub presiune

Grupul TeraPlast — cel mai mare procesator de polimeri din Europa de Sud-Est, controlat de fondatorul Dorel Goia (46,83%), cu fondurile de pensii NN (12,02%) și Allianz-Țiriac (6,2%) ca principali investitori instituționali — a raportat pentru primul semestru din 2026 un tablou cu două fețe: linia de venituri și marja brută merg în direcția bună, dar tot ce e sub marja brută merge în direcția opusă.

Citirea corectă a semestrului cere o separare a trimestrelor: după un T1 dezastruos (pierdere de 10,6 mil. lei, sancționată de bursă cu −11% într-o zi), T2 a adus un profit net de 6 mil. lei și o EBITDA cu 30% peste T2/2025. Compania recuperează, dar de la un nivel încă redus.

Indicator (mil. lei)       S1/2026            S1/2025             Δ
Cifra de afaceri                   574,0                     551,8                   +4%
Marja brută                        224,4 (39,1%)       206,5 (37,4%)   +9%
EBITDA                              42,5 (7,4%)            46,9 (8,5%)       −9%
Rezultat din exploatare    13,7                         19,9                     −31%
Rezultat financiar net      −15,6                       −13,4                   −16%
Rezultat net                        −4,0                        +3,4                        n/a
Volume vândute (mii tone) 60                           63                       −5%

Trei observații definesc semestrul. Prima: creșterea de 4% a cifrei de afaceri s-a obținut cu volume în scădere cu 5% — este creștere de preț și de mix (plus consolidarea Aquatica Experience), nu de cerere.

A doua: îmbunătățirea marjei brute cu aproape 18 mil. lei (aprovizionare și stocuri gestionate bine într-o piață volatilă a polimerilor) a fost consumată integral de inflația costurilor de sub ea: +6,9 mil. lei beneficii angajați (efect de bază: Aquatica plus pornirea fabricii din Zsámbék), +4,1 mil. lei transport, +7,9 mil. lei cheltuieli pe șantierele Aquatica în curs și, semnificativ, aproape dublarea „serviciilor executate de terți” (22,3 vs 11,4 mil. lei).

A treia: povara financiară crește — dobânzi nete de 9,85 mil. lei și diferențe de curs de −5,8 mil. lei (grupul e îndatorat preponderent în euro, într-un an de leu slab) — și transformă un rezultat operațional pozitiv într-o pierdere netă. Un detaliu fiscal care merită subliniat: grupul plătește 2,1 mil. lei impozit pe profit deși are pierdere înainte de impozitare — efectul impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA), care pentru companiile industriale cu marje de 1–2% funcționează ca o taxă pe existență, nu pe profit.

Analiza pe divizii: un motor, o vedetă, două probleme

Divizia Instalații (73% din CA) rămâne motorul — și principala sursă a erodării profitului. Veniturile cresc cu 5% (421 mil. lei), dar EBITDA scade cu 24% (32,4 mil. lei), iar marja se comprimă de la 10,6% la 7,7%. Explicația e macro, nu micro: piața românească de infrastructură — clientul natural al țevilor și sistemelor de canalizare — s-a blocat pe fondul constrângerilor de finanțare publică, al decontărilor întârziate și al lansărilor amânate de proiecte, în anul austerității bugetare și al crizei politice. Distribuitorii cumpără doar pe comenzi ferme și își reduc stocurile, ceea ce presează prețurile.

TeraPlast vinde mai mult ca valoare, dar câștigă mai puțin pe fiecare leu vândut — profilul clasic al unui furnizor prins între materii prime volatile și un client final (statul român, direct sau indirect) care nu plătește la timp.

Divizia Ambalaje (16% din CA) este vedeta semestrului și validarea celei mai contestate investiții a grupului: CA +21% (90,4 mil. lei) și EBITDA în revenire spectaculoasă de la −1,5 la +9,0 mil. lei (marjă 9,9%) — cea mai bună performanță din grup. Nuanța importantă, recunoscută onest de companie: o parte din boom a fost temporară, alimentată de stocarea preventivă a clienților pe fondul temerilor geopolitice privind materiile prime; spre finalul semestrului cererea a încetinit odată cu corecția prețurilor. Sustenabilitatea marjei de aproape 10% în S2 este principalul semn de întrebare al diviziei.

Granule (7% din CA) suferă un șoc de cerere: −19% venituri (41 mil. lei), EBITDA −38%, pe fondul contracției industriei cablurilor și al amânării investițiilor — un barometru fidel al încetinirii industriale regionale.

Ferestre (4% din CA) este problema cronică: −12% venituri, EBITDA de −2,5 mil. lei și o marjă de −11,3%, cu volume insuficiente pentru absorbția costurilor fixe și imposibilitatea transferării scumpirii materiilor prime în preț. Divizia e în „program amplu de transformare” — formulă care, în al doilea semestru consecutiv de deteriorare, ridică întrebarea strategică dacă TeraGlass mai are loc în portofoliu.

Bilanțul: creșterea se finanțează din furnizori și bănci

Aici se află partea cu adevărat importantă a raportului, dincolo de contul de profit și pierdere. Totalul activelor a sărit cu 18% în șase luni (de la 1,128 la 1,329 mld. lei), iar structura acestei creșteri spune totul despre cum funcționează grupul acum:

Poziție (mil. lei)         30.06.2026         31.12.2025        Δ
Creanțe comerciale         334,2                        218,4                +53%
Stocuri (cu producție în curs) 261,6              215,7                 +21%
Datorii comerciale și similare 314,2              162,5                 +93%
Împrumuturi bancare (total)   441,0              381,5                +16%
— din care pe termen scurt 273,1 (62%)        218,8                +25%
Capital propriu total          423,8                     434,5                 −2%
Numerar                               54,4                         38,4                  +42%

Creanțele au explodat cu 116 mil. lei — parțial sezonier (vârful livrărilor de vară în construcții), dar consistent cu narațiunea decontărilor întârziate din infrastructură: TeraPlast creditează, de facto, lanțul care se termină la bugetul de stat. Stocurile cresc cu 46 mil. lei. Cine finanțează acest capital de lucru umflat? În primul rând furnizorii: datoriile comerciale aproape s-au dublat (+152 mil. lei) — grupul își întinde propriile termene de plată ca să compenseze întinderea termenelor de încasare. Datorită acestei „finanțări din furnizori”, fluxul de numerar operațional a rămas pozitiv (+5,0 mil. lei, față de −40,8 mil. în S1/2025) — o ameliorare reală, dar construită pe o pârghie care nu poate fi întinsă la nesfârșit.

Structura datoriei bancare este celălalt punct sensibil: din 441 mil. lei împrumuturi, 62% sunt pe termen scurt (linii de capital de lucru la Banca Transilvania, BCR, Exim, reînnoibile la 12 luni), iar întreg colateralul disponibil e deja angajat — stocurile, creanțele și inclusiv disponibilitățile bănești sunt gajate integral în favoarea băncilor.

Datoria netă (împrumuturi plus leasing minus numerar) se situează la circa 408 mil. lei; raportată la o EBITDA anualizată simplist din semestru (~85 mil. lei), pârghia depășește 4,5x — nivel ridicat pentru o companie industrială ciclică, chiar acceptând că S2 este sezonier mai puternic. Acoperirea dobânzilor din rezultatul operațional este de doar 1,4x (EBIT 13,7 vs dobânzi 9,85 mil. lei) — adică aproape tot profitul din exploatare al semestrului s-a dus către bănci. Lichiditatea curentă de 1,09 și cea rapidă de ~0,66 confirmă un bilanț care funcționează fără marjă de siguranță, dependent de reînnoirea liniilor bancare și de bunăvoința furnizorilor.

De remarcat și decizia de guvernanță discutabilă într-un asemenea context: grupul a distribuit dividende de 5,6 mil. lei în semestrul în care a raportat pierdere și și-a majorat datoria cu 59,5 mil. lei.

Expansiunea continuă: pariul Spania

În plin efort de reducere a îndatorării (obiectiv declarat explicit de CFO), TeraPlast a mai făcut o achiziție: fabrica de țevi de polietilenă din Okondo (lângă Bilbao), finalizată la 1 iulie, consolidată din T3. Prețul spune o poveste interesantă: 3,7 mil. euro plătiți efectiv (față de o valoare de bază de 6,7 mil. euro, ajustată cu capitalul de lucru) pentru un activ cu 16.000 tone capacitate și 29,4 mil. euro cifră de afaceri în 2025 — un multiplu preț/vânzări de ~0,13x, tipic pentru un activ cumpărat în dificultate.

Dacă integrarea reușește, este o intrare extrem de ieftină pe piețele Spaniei, Franței și Germaniei, cu potențial de a adăuga ~150 mil. lei venituri anuale; dacă nu, este încă un șantier, adăugat unui grup care are deja două (Ferestre și Aquatica) și un bilanț fără rezerve.

Istoricul recent al grupului în M&A (Palplast Moldova, Optiplast Croația, grupul austriac Freiler, Aquatica Experience) arată apetit constant — strategia de „cumpărat ieftin active de nișă” a construit diversificarea geografică (35% din vânzări în afara României), dar a construit și datoria.

Execuția bugetului 2026: ținta se îndepărtează

Bugetul aprobat de acționari pentru 2026 prevede venituri de 1,26 mld. lei (+16%), volume de peste 145.000 de tone (+18%) și profit net de 15,4 mil. lei. După șase luni, realitatea arată astfel: 574 mil. lei venituri (46% din țintă), 60.000 de tone (41% din țintă) și −4 mil. lei rezultat net.

Pentru atingerea bugetului, S2 ar trebui să livreze ~686 mil. lei venituri (+14% față de S2/2025), ~85.000 de tone (o accelerare de volum fără precedent) și ~19,4 mil. lei profit net. Chiar cu aportul Spaniei din T3 și cu sezonalitatea favorabilă a construcțiilor, ținta de volum pare deja compromisă, iar cea de profit — foarte ambițioasă. Piața a intuit asta încă din mai, când a taxat bugetul cu −2,5% chiar în ziua prezentării, remarcând multiplul EV/EBITDA de 17–18x implicat de capitalizarea de atunci — „foarte puțin loc de eroare”.

T1 a confirmat temerea; T2 a oprit hemoragia; S2 va decide dacă 2026 e an de tranziție sau al treilea an consecutiv de promisiuni ratate (2024: pierdere de 19,5 mil. lei; 2025: profit simbolic de 1,2 mil. lei).

Evaluarea de piață: preț de creștere pentru o companie în reconstrucție

La cotația din jurul a 0,43–0,44 lei (iunie 2026), capitalizarea TRP este de circa 1,3 mld. lei. Raportată la cifrele raportate, evaluarea rămâne tensionată: P/B de ~3,3x față de capitalul atribuibil acționarilor principali (393,5 mil. lei), valoare de întreprindere de ~1,7 mld. lei și un EV/EBITDA anualizat de aproape 20x — multipli pe care piața îi acordă de regulă companiilor cu creștere profitabilă predictibilă, nu procesatorilor industriali cu marjă EBITDA de 7,4% și pârghie de peste 4x.

Prețul actual încorporează, deci, nu semestrul raportat, ci teza de investiție: redresarea Instalațiilor odată cu deblocarea banilor de infrastructură (fonduri europene, PNRR, Anghel Saligny), maturizarea Ambalajelor, contribuția Spaniei și normalizarea Ferestrelor. Fiecare dintre aceste ipoteze are un risc de execuție real, iar reacțiile bursei din 2026 (−11% la T1, −2,5% la buget) arată că piața a devenit intolerantă la abateri.

Semestrul I 2026 arată o companie care face corect lucrurile aflate sub controlul ei — aprovizionare, stocuri, marjă brută, expansiune oportunistă la prețuri de criză — și suferă la toate capitolele aflate în afara controlului: cererea de infrastructură blocată de criza fiscal-politică a României, costul banilor, cursul de schimb și impozitul minim pe cifra de afaceri.

Redresarea din T2 (EBITDA +30%, profit 6 mil. lei) este reală și sugerează că punctul de jos a fost T1. Dar bilanțul rămâne partea fragilă a poveștii: 62% datorie bancară pe termen scurt, active gajate integral, creanțe umflate de un client final (statul, prin lanțul construcțiilor) care plătește târziu și o finanțare a creșterii sprijinită pe furnizori. Prioritatea declarată a managementului — „creșterea profitabilității și reducerea gradului de îndatorare” — este exact diagnosticul corect; întrebarea de 1,3 miliarde de lei (capitalizarea) este dacă poate fi executată simultan cu integrarea unei fabrici noi în Spania, întoarcerea a două divizii pe pierdere și un buget care presupune cel mai bun semestru II din istoria companiei.

Riscuri principale de urmărit în S2 sunt: refinanțarea liniilor de capital de lucru scadente la 12 luni; evoluția creanțelor (o nouă creștere ar semnala agravarea blocajului decontărilor); sustenabilitatea marjei la Ambalaje după normalizarea cererii; costurile de integrare Spania; cursul leu/euro (fiecare depreciere lovește direct rezultatul financiar); și orice semnal privind deblocarea sau înghețarea investițiilor publice în infrastructură — variabila macro de care depinde 73% din afacere.