Fabrica din Bacău fără nicio datorie: Acțiunea sa a mai urcat cu 50% după publicarea bilanțului

Pe 14 august, la 7 și 53 de minute dimineața, Aerostar S.A. a depus la Bursa de Valori București raportul semestrial. Cifra de pe prima pagină era un profit net de 86,7 milioane de lei, aproape dublu față de cele 46,1 milioane din aceeași perioadă a anului trecut.

Cel mai interesant număr din această poveste nu se află însă în raport. La data bilanțului, 30 iunie, acțiunea ARS valora 12,70 lei. Luni, la Bursă, cota la 19,00 lei — un avans de aproape 50% în opt săptămâni, care a dus capitalizarea companiei la 2,91 miliarde de lei. În ultimele douăsprezece luni, titlul s-a apreciat cu 108%. Întrebarea care se pune, prin urmare, nu este dacă fabrica din Bacău merge bine. Merge foarte bine. Întrebarea este cât din această performanță mai are loc în preț.

Un semestru în care totul a crescut

Cifra de afaceri a urcat cu 24,9%, la 393 de milioane de lei. Profitul din exploatare a crescut cu 75,5%, la 84,2 milioane, iar marja operațională s-a extins de la 15% la 21%. EBITDA a ajuns la 97,7 milioane de lei, cu o marjă de aproape 25% din vânzări.

Toate cele trei linii de afaceri au avansat — situație rară. Fabricația de produse aeronautice, cea mai mare, a crescut cu 28,5%, la 188 de milioane de lei; mentenanța avioanelor comerciale cu 19,5%, la 136,6 milioane; iar sistemele pentru apărare cu 30,3%, la 61,5 milioane.

Business

BCR sau cea mai profitabilă „radiografie” a fricii de România

Business

TeraPlast (TRP) —Venituri în creștere, profitabilitate sub presiune

Contextul explică o parte din asta. Airbus și Boeing și-au propus pentru 2026 obiective cumulate de aproximativ 1.800 de aeronave comerciale, dar la finalul lunii iunie livraseră 351, respectiv circa 314 aparate. Întârzierile cronice în livrarea avioanelor noi prelungesc viața operațională a flotelor existente și, implicit, cererea de mentenanță — un segment în care Aerostar are trei hangare, două la Bacău, unde pot fi reparate simultan șapte aeronave, și unul la Iași, cu capacitate pentru trei. În aprilie, compania a eliberat în serviciu aeronava cu numărul 1.300.

Pe partea de apărare, compania este centru de mentenanță pentru avioanele F-16 ale Armatei Române, pentru elicopterele Black Hawk ale MAI și pentru sisteme de lansatoare de rachete. Pe 23 iulie, Lockheed Martin și-a extins acordurile cu Aerostar și MarcTel pentru mentenanța radarelor AN/TPQ-53 în România — un anunț care a contribuit direct la raliul bursier din vară.

Detaliul pe care raportul nu îl comentează

Există însă o nuanță în structura geografică a creșterii care merită scoasă în evidență, pentru că raportul o prezintă fără să o interpreteze.

Piață               S1 2026               S1 2025             Variație
Europa             265,0 mil. lei         198,2 mil. lei      +33,7%
România         60,8 mil. lei             37,9 mil. lei        +60,3%
Asia                  38,2 mil. lei            46,7 mil. lei         −18,2%
Africa               18,9 mil. lei             21,0 mil. lei         −10,2%
Canada+SUA+Mexic 10,1 mil. lei 10,7 mil. lei     −5,8%

Întreaga creștere a venit din Europa și din piața internă, care au adăugat împreună aproape 90 de milioane de lei. Asia, Africa și America de Nord au scăzut, cumulat, cu 11,3 milioane. Ponderea exportului în cifra de afaceri a coborât de la 88% la 85% — nu pentru că exportul ar fi slăbit, ci pentru că piața românească a crescut de trei ori mai repede. Este o reorientare cu logică într-un an de reînarmare europeană. Dar concentrează afacerea pe un singur bloc geografic, iar raportul admite explicit o a doua expunere structurală: o pondere mare din produsele companiei este înglobată în avioane Airbus.

De ce contează cum a fost făcut profitul

Într-un sezon de raportări în care multe companii de la BVB și-au ameliorat rezultatele cu ajutorul unor elemente conjuncturale, raportul Aerostar trece testul de calitate pe mai multe planuri.

Creșterea vine din levier operațional autentic: veniturile din exploatare au urcat cu 23,3%, cheltuielile cu doar 14,9%, iar diferența s-a transformat direct în profit. Din creșterea de 48,7 milioane de lei a profitului brut, aproximativ trei sferturi provin din exploatare și doar un sfert din activitatea financiară.

Provizioanele au ajutat mai puțin decât anul trecut, nu mai mult: venitul net din ajustări a fost de 6,6 milioane de lei, față de 9,8 milioane în 2025. Iar profitul se transformă efectiv în bani — fluxul de numerar din exploatare, 76,1 milioane de lei, reprezintă 90% din profitul operațional, semn că rezultatul nu rămâne blocat în stocuri sau creanțe. Încasările de la clienți, 407,5 milioane, au depășit chiar cifra de afaceri.

Cea mai elocventă cifră ține însă de productivitate. Numărul de angajați a crescut cu 4,6%, de la 1.825 la 1.909, iar costul mediu pe angajat cu 6,8%. Cifra de afaceri pe angajat a urcat, în schimb, cu 19,5% — de la 172 la 206 mii de lei. Ponderea cheltuielilor cu personalul în vânzări a scăzut de la 32,7% la 29,2%, deși în martie compania negociase cu sindicatul un pachet de creșteri salariale de 10,5%, aplicabil din aprilie. Efectul complet al majorării se va vedea abia în semestrul al doilea.

Bilanțul: o companie fără datorii, cu 347 de milioane în bancă

Poziția financiară este, în peisajul industrial românesc, aproape anormală. Capitalurile proprii au ajuns la 754,3 milioane de lei — 80% din totalul activelor. Compania nu are nicio datorie financiară. Linia de credit de 2,5 milioane de dolari, menținută ca rezervă de lichiditate, nu a fost utilizată deloc în perioada de raportare; toate activitățile au fost finanțate din surse proprii. Nu există ipoteci pe imobile, nu există stocuri gajate și nu există datorii restante la bugetul de stat, la asigurările sociale sau la bugetele locale.

Numerarul a crescut la 346,9 milioane de lei, cu 33,6 milioane peste nivelul de la începutul anului — și asta după plata a 50 de milioane de lei dividende în iunie, echivalentul a 0,35 lei brut pe acțiune, adică 54% din profitul anului 2025.

Randamentele calculate pe aceste date sunt pe măsură: aproximativ 24% pe capitalurile proprii și, mai relevant, circa 45% randament pe capitalul efectiv investit în operațiuni. Excluzând numerarul și participațiile financiare, afacerea industrială funcționează pe un capital de doar 319 milioane de lei și produce, anualizat, peste 140 de milioane de profit operațional după impozit. Este un business industrial cu randament de tip software.

Compania explică și de ce nu plasează excedentul de numerar în fonduri de investiții: incertitudinile geopolitice și deteriorarea lanțurilor de aprovizionare pot impune oricând achiziții rapide de materii prime pentru stocuri de siguranță. Banii stau, prin urmare, în depozite bancare pe termen scurt — 320 de milioane la termen, sub trei luni.

Cele două semne de întrebare

Primul ține de investiții. În șase luni, Aerostar a cheltuit pentru investiții 5,8 milioane de lei — mai puțin decât anul trecut și sub 7% din profitul net. Intrările brute de imobilizări corporale, 10,6 milioane, acoperă 88% din amortizarea perioadei. Cu alte cuvinte, compania investește ceva mai puțin decât își consumă activele.

Contextul face cifra sensibilă. Gradul mediu de uzură al activelor corporale este de 66%, iar pe echipamente tehnologice — inima capacității de producție — ajunge la 77,75%. Imobilizările complet amortizate și încă în funcțiune valorează 145,7 milioane de lei, adică peste o treime din valoarea brută totală.

Compania nu constată indicii de depreciere și afirmă că toate echipamentele în funcțiune produc beneficii — ceea ce e plauzibil pentru un sector în care utilajele au durate lungi de viață și întreținere riguroasă. Există și semnale în direcția opusă: 77% din investițiile semestrului au fost cheltuieli de dezvoltare, nu de simplă înlocuire, iar pe 30 iulie compania a concesionat de la Consiliul Județean Iași 3.430 de metri pătrați pe 49 de ani, pentru construirea unui nou hangar de mentenanță. Dacă proiectul avansează, ciclul de investiții se schimbă.

Al doilea semn de întrebare ține de valută. Aerostar încasează 84% din cifra de afaceri în dolari și euro, în timp ce o bună parte din costuri sunt în lei — și a decis explicit să nu folosească instrumente de acoperire, nici opțiuni, nici contracte forward, invocând costurile inițiale ridicate și riscul de a pierde oportunitățile în cazul deprecierii leului.

În primul semestru, pariul a ieșit perfect: euro a urcat de la 5,0985 la 5,2438 lei, dolarul de la 4,3417 la 4,6010, iar reevaluarea a adus un câștig de 4,4 milioane de lei. Riscul e că mecanismul funcționează identic în sens invers. O apreciere a leului ar lovi simultan în veniturile convertite și în creanțele în valută. Este o expunere asumată conștient — dar rămâne cea mai mare sursă de volatilitate a rezultatelor viitoare.

La bursă: trei salturi într-un an

Moment           Preț                    Capitalizare
30 iunie 2025    9,14 lei                 1,39 mld. lei
1 ianuarie 2026 9,40 lei                 1,43 mld. lei
31 mai 2026 (rezultat T1) 13,55 lei  2,06 mld. lei
30 iunie 2026    12,70 lei                1,93 mld. lei
25 august 2026 19,00 lei                2,91 mld. lei

Traiectoria a avut trei catalizatori. În mai, rezultatele pe primul trimestru — profit dublat, la 41,1 milioane de lei — au împins acțiunea cu 32,7%, ducând capitalizarea de la 1,49 la 1,98 miliarde. În iulie a venit anunțul Lockheed Martin. În august, raportul semestrial și o întâlnire cu analiștii și investitorii. Rezultatul: titlul a urcat cu 120% față de minimul ultimelor 52 de săptămâni (8,64 lei) și se află la 6% sub maxim (20,30 lei).

Structura acționariatului rămâne concentrată: IAROM S.A., societatea-mamă care consolidează grupul, deține 71,52%, iar Evergent Investments 15,14%. Free-floatul efectiv este de aproximativ 13,3% — restrâns pentru investitori instituționali mari, dar considerabil mai generos decât la alți emitenți din industria de apărare listați la BVB.

Un amănunt curios: relația cu Evergent este circulară. Aerostar deține la rândul ei 27,1 milioane de acțiuni Evergent, evaluate la 88,5 milioane de lei față de un cost de achiziție de 32,9 milioane. Numai în primul semestru, reevaluarea acestui pachet a adăugat 13,3 milioane de lei direct în capitalurile proprii — motiv pentru care rezultatul global al perioadei, 97,4 milioane, depășește profitul net contabil. Mecanismul funcționează, evident, și invers.

Cât de scumpă e acțiunea acum

Multiplii afișați de BVB — un raport preț/profit de 29,67 și un preț raportat la valoarea contabilă de 4,10 — sunt calculați pe situațiile financiare anuale din 2025 și supraestimează scumpetea. Recalculați pe datele semestriale, tabloul arată altfel: P/BV de 3,86 și un raport preț/profit anticipat de aproximativ 16, ținând cont că numerarul net și pachetul Evergent acoperă împreună 15% din capitalizare.

Pentru o companie fără datorii, cu marjă netă de 22%, randament al capitalului investit de 45% și creștere de 25% pe venituri, într-un sector cu vânt structural din spate, un multiplu de 16 este apărabil.

Ce s-a schimbat este marja de siguranță. La 9,40 lei în ianuarie, teza de investiție avea o pernă confortabilă. La 19 lei, orice ratare de execuție se va vedea imediat în cotație. Iar randamentul dividendului s-a comprimat de la 2,76% (la prețul din iunie) la 1,84% — cine cumpără acum plătește pentru creștere, nu pentru încasarea curentă.

Următoarea verificare a tezei vine pe 6 noiembrie, cu raportul pe trimestrul al treilea. Va fi primul care reflectă integral majorarea salarială de 10,5% aplicată din aprilie și primul care va arăta dacă ritmul de creștere a veniturilor se menține în a doua jumătate a anului.