De ce nu ne vor britanicii. Românii au rămas prizonierii unei reputații toxice

Aproape jumătate dintre britanici ar dori reducerea sau oprirea imigrației din România. Este un rezultat neplăcut, imposibil de îndulcit cu patriotism de paradă. Dar sondajul nu spune că aproape jumătate dintre britanici „urăsc românii” și nici că românii sunt considerați cei mai răi imigranți. Spune ceva mai complicat: imaginea noastră publică în Regatul Unit rămâne prinsă între realitatea unei comunități care muncește enorm și caricatura construită în două decenii de presă tabloidă, infracționalitate spectaculoasă și politică anti-imigrație.

Nu este un sondaj făcut de „autoritățile britanice”

Prima corectură necesară: cercetarea nu a fost realizată de autoritățile Regatului Unit, așa cum se afirmă în media românești, ci de compania privată de sondare YouGov.

Întrebarea nu a fost dacă britanicii îi „plac” sau îi „detestă” pe români, ci dacă Regatul Unit ar trebui să primească mai mulți, tot atâția, mai puțini sau deloc imigranți din fiecare țară inclusă în listă.

Potrivit rezultatelor, 18% nu ar mai accepta niciun imigrant român, iar 29% ar dori ca numărul acestora să fie redus.

Adunate, cele două categorii dau acel 47% care ne așază foarte aproape de coada clasamentului.

Înaintea României se află:

Rusia, cu 58%,

Pakistanul, cu 52%,

și Nigeria, cu 48%.

Israelul și România înregistrează câte 47%.

Prin urmare, „locul cinci” depinde puțin de felul în care sunt numărate egalitățile; mai corect este să spunem că România se află în grupul celor cinci state ai căror migranți sunt cel mai puțin doriți.

Partea omisă: stăm ceva mai bine decât acum zece ani

Sondajul reia întrebările puse de YouGov în august 2016, imediat după referendumul pentru Brexit.

Atunci, 51% dintre britanici doreau mai puțini sau niciun imigrant din România. Acum procentul este de 47%.

Așadar, imaginea românilor nu s-a deteriorat în ultimul deceniu, ci s-a îmbunătățit foarte ușor, cu patru puncte procentuale.

Nu este vreo izbândă diplomatică, dar schimbă (oarecum) sensul știrii: românii rămân foarte puțin doriți, însă nu sunt priviți mai rău decât în perioada de maximă isterie a Brexitului.

Comparația cu polonezii este însă dureroasă.

În cazul lor, procentul celor care vor reducerea imigrației a coborât spectaculos, de la 42% la 26%.

YouGov consideră că această schimbare reflectă integrarea reușită a marii comunități poloneze.

Cu alte cuvinte, timpul a lucrat serios pentru polonezi și mult mai puțin pentru români. YouGov: sondajul și comparația cu 2016

Cerșetorul a fost mai vizibil decât constructorul

Explicația principală ține de imagine.

În presa tabloidă britanică, românul a fost prezentat ani întregi prin câteva personaje repetitive:

hoțul, cerșetorul, beneficiarul de ajutoare sociale, muncitorul care acceptă salarii mici și îi „fură” slujba localnicului.

Peste toate s-a așezat confuzia convenabilă dintre „Romanian” și „Roma”.

Probleme sociale reale, asociate unor comunități rome foarte sărace, au fost proiectate asupra unei naționalități întregi.

Un medic român care lucra zece ore într-un spital nu producea o fotografie spectaculoasă pentru prima pagină.

Un grup prins la furat din magazine, da.

În campania pentru Brexit, românii și bulgarii au fost transformați în simboluri ale „invaziei” est-europene.

Nu trebuia demonstrat că milioane de oameni urmau să vină. Era suficientă o fotografie cu o tabără improvizată, un titlu cât ușa și promisiunea că numai ieșirea din Uniunea Europeană mai poate salva insula.

O comunitate mare, sosită foarte repede

La recensământul din 2021–2022, în Regatul Unit trăiau aproximativ 558.000 de persoane născute în România.

Creșterea comunității a fost rapidă și foarte vizibilă, mai ales după ridicarea restricțiilor de pe piața muncii, în 2014.

Britanicii nu judecă însă doar comportamentul individual, ci și dimensiunea grupului.

Un canadian este perceput ca un profesionist care vine singur și vorbește engleza perfect.

Românul este asociat cu un val migrator numeros, cu munca slab plătită și cu presiunea asupra locuințelor, școlilor sau serviciilor locale.

Nu întotdeauna pe baza cifrelor, dar percepția electorală rareori cere buletin statistic înainte să se instaleze confortabil.

De altfel, sondajul arată o preferință limpede pentru imigranții proveniți din țări bogate, occidentale și, ideal, vorbitoare de engleză:

Irlanda, Canada și Australia conduc detașat clasamentul acceptabilității.

Este o selecție după competențe, dar și după familiaritate, clasă socială și prestigiu național.

Cifrele muncii contrazic imaginea parazitului social

Aici apare marea contradicție.

Potrivit datelor recensământului britanic, adulții născuți în România și Bulgaria aveau, împreună, cea mai ridicată rată de ocupare dintre toate grupurile analizate: 80,4%.

Media era de 55,9% pentru persoanele născute în Regatul Unit și de 70,8% pentru cele născute în Uniunea Europeană.

Comparația este influențată și de vârstă – migranții români sunt, în medie, mai tineri –, dar distruge totuși povestea leneșului venit să trăiască exclusiv din ajutoare.

Românii sunt prezenți masiv în construcții, transporturi, depozite, agricultură, servicii, îngrijire și sănătate.

Sunt adesea angajați sub nivelul calificării lor, în slujbe grele, prost plătite și puțin vizibile social.

Datele Oficiului Național de Statistică din Regatul Unit

Există și probleme reale, nu doar prejudecăți

Ar fi însă ridicol să explicăm totul exclusiv prin xenofobia britanică.

România și-a exportat și infracționalitatea, rețelele de exploatare, furturile organizate, cerșetoria controlată și fraudele.

Numeric, ele reprezintă o fracțiune dintr-o comunitate uriașă. Mediatic, pot acoperi munca cinstită a sute de mii de oameni.

La acestea se adaugă scandalurile recente privind accesarea unor împrumuturi pentru studenți de către cetățeni europeni, românii fiind menționați insistent în presa britanică.

Chiar atunci când acuzațiile privesc fraude sau abuzuri individuale, naționalitatea ajunge în titlu, iar factura de imagine este trimisă întregii comunități.

Britanicii nu ne cunosc neapărat. Ne recunosc din titluri

Acesta este, probabil, verdictul cel mai corect.

Britanicii nu au realizat o evaluare minuțioasă a contribuabilului român, cu taxe, ore lucrate și cazier verificate. Au răspuns folosind imaginea disponibilă în minte.

Iar imaginea disponibilă este încă proastă.

România nu poate cere presei britanice să ascundă infractorii români și nici nu ar trebui.

Poate însă să-și apere mai inteligent comunitatea, să coopereze serios împotriva rețelelor criminale și să facă vizibilă majoritatea covârșitoare care muncește legal.

Deocamdată, constructorul român ridică blocul, asistenta română îngrijește pacientul, șoferul român duce marfa – iar la fotografia de grup apare tot băiatul prins cu zece telefoane furate în sacoșă.

Așa se construiește un clasament nedrept, dar nu cu totul inexplicabil.

Iar partea cu adevărat neplăcută nu este că britanicii au prejudecăți.

Este că noi le-am oferit și câteva imagini perfecte pentru a le păstra.