Romgaz, profit în scădere cu 40% în anul în care pariază 6 miliarde de lei pe gaz și îngrășăminte
Romgaz intră într-un an financiar mai slab exact în momentul în care își asumă cele mai ambițioase două proiecte din ultimul deceniu. Bugetul aprobat pentru 2026 prevede un profit net de 1,87 miliarde de lei — cu 40% sub anul trecut —, pe fondul scăderii volumelor de gaze livrate și al unui preț reglementat redus de la 120 la 110 lei/MWh din aprilie. În paralel, compania a alocat un program record de investiții de 6,36 miliarde de lei, iar pe 1 septembrie a finalizat oficial preluarea combinatului chimic Azomureș, cea mai mare platformă de îngrășăminte din România.
Nu e o coincidență de calendar, ci o strategie asumată: statul, acționar majoritar cu 70% din Romgaz, mizează pe faptul că gazul de azi va valora mai mult mâine, transformat în electricitate și în îngrășăminte, decât vândut brut pe piață — inclusiv către mari cumpărători industriali precum ENGIE România, cu care Romgaz a raportat recent, printr-un document tehnic de bursă, contracte cumulate de aproape 697 de milioane de lei doar pentru perioada aprilie-noiembrie 2026.
Cifrele din spatele scăderii
Rezultatele trimestriale arată exact de unde vine presiunea. În T2 2026, cifra de afaceri a scăzut 6,6% față de T2 2025, iar pe semestrul întâi producția de gaze a fost cu 3,4% mai mică.
Segmentul electric a fost și mai lovit: producția de la centrala Iernut s-a prăbușit cu 46,7%, unitatea funcționând doar două luni din șase. Curios e că, în ciuda acestor presiuni, profitul net trimestrial a crescut ușor, cu 4,7% — dar nu din performanță operațională, ci pentru că impozitul pe profit a scăzut cu aproape 76% de la un trimestru la altul. E un efect fiscal temporar, nu un semnal de sănătate a afacerii de bază, și orice cititor care se oprește doar la linia de „profit net” riscă să tragă o concluzie prea optimistă despre traiectoria reală a companiei.
Bugetul pe întregul an confirmă tendința de fond: venituri individuale estimate la 7,57 miliarde de lei, în scădere cu 9,3%, în timp ce costurile totale urcă 12,9%, până la 5,36 miliarde de lei — o foarfecă neplăcută între venituri mai mici și cheltuieli mai mari.
De la vânzător de gaz brut la producător de îngrășăminte
Aici intervine partea strategică a poveștii. Preluarea Azomureș, aprobată de Consiliul Concurenței și de Comisia pentru investiții străine directe, marchează o schimbare de model: în loc să vândă gazul brut către terți — exact tipul de tranzacții cu ENGIE România raportate recent la bursă —, Romgaz vrea să-l proceseze intern, în producție cu valoare adăugată mai mare.
Azomureș va fi alimentat parțial cu gaze din perimetrul Neptun Deep, iar premierul Bolojan a încadrat achiziția explicit în termeni de securitate alimentară — salvarea producției interne de îngrășăminte pentru agricultură. E un detaliu care contează pentru orice investitor: decizia are o miză politică asumată deschis, nu doar un calcul de rentabilitate pe termen scurt.
Costurile asociate reluării producției vor apărea deja în rezultatele T3, iar repornirea capacității va fi graduală, corelată cu disponibilitatea gazului, cu țintă de funcționare la capacitate din primul trimestru al anului viitor — un calendar optimist pentru o platformă industrială oprită, care rareori se respectă întocmai.
Neptun Deep, motorul din 2027
Cealaltă jumătate a pariului e offshore. Din cele 6,36 miliarde de lei bugetate pentru investiții în 2026, aproape 4 miliarde merg direct către Romgaz Black Sea, pentru dezvoltarea perimetrului Neptun Deep, dezvoltat împreună cu OMV Petrom. Primele gaze sunt așteptate în 2027, moment în care guvernul promite ca România să devină cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană.
Practic, compania cheltuiește azi, într-un an de profit în scădere, pentru un activ ale cărui beneficii se vor vedea abia peste unu-doi ani — o alegere clasică de „a semăna acum, a culege mai târziu”, dar care lasă acționarii minoritari să suporte, pe termen scurt, tot impactul negativ asupra profitului distribuibil.
Ce spune piața
Acțiunile SNG se tranzacționează în jur de 17 lei, cu o capitalizare de circa 66,3 miliarde de lei (~12,6 miliarde de euro), sub maximul de 52 de săptămâni de 20,50 lei, dar mult peste minimul de 7,75 lei. Un P/E de aproape 19,6 e ridicat pentru un producător tradițional de gaze, ceea ce sugerează că piața a încorporat deja, parțial, așteptările legate de Neptun Deep și de integrarea Azomureș, nu doar profitul curent, aflat în declin.
Randamentul dividendului rămâne modest, sub 1%, iar din cei aproximativ 909 milioane de lei alocați dividendelor pentru 2026, statul încasează singur 637 de milioane de lei, proporțional cu participația sa de 70%. E încă un motiv pentru care politica de dividend și deciziile strategice majore rămân, în ultimă instanță, la discreția statului, nu a unei logici pur financiare.
Per ansamblu, Romgaz traversează un an de tranziție clasic pentru o companie de stat cu ambiții industriale: rezultate curente mai slabe, cheltuieli de capital record și două proiecte structurale — unul upstream, unul downstream — care pot schimba fundamental profilul companiei. Riscul, la fel de clasic, e execuția: calendarul Neptun Deep a alunecat deja de mai multe ori, iar repornirea unei platforme chimice oprite nu e niciodată la fel de simplă precum în comunicatele oficiale.